Watermelon Martini - de bun venit, Carmen!

Daca tot am deschis moda aprecierii inscrierilor cu cate un cocktail nou in listuta de bauturi, am decis ieri seara sa ne rasfatam in cinstea noii cititoare declarate cu o bunatate de zile mari! Racoroasa si euforica, bautura e un Martini clasic, cu usoara bataie de cap la curatarea pepenelui insa cu multe satisfactii dupa. Daca e luat pepenele direct din frigider nu mai necesita nici gheata, ci numai fantezie la ornat, lucru ce noi l-am cam ratat din graba indusa de pofta de a savura cat mai rapid bunatatea din pahare. Watermelon Martini, deci!

Pt 2-3 pahare:

300 ml suc de pepene rosu, obtinut cam dintr-o felie generoasa

100 ml Vodka

zeama de la 1/2 limeta

1/2 limeta pentru ornat

1/2 lingura zahar brun

1. Curatam pepenele de samburi, apoi il transformam in suc cu ajutorul unui blender.

2. Adaugam vodka, zeama de limeta si zaharul brun, amestecam bine sa dizolvam tot, apoi distribuim bautura in pahare de Martini, ornate cu felii de limete, ca doar avem nevoie de un verde crud, asa, ca un compliment adus aromei din pahar!

Sandwich rustic

Ma gandeam zilele trecute la metode de a salva doua chifle luate de ceva vreme si refuzate sistematic in favoarea unor farfurii de ciorba sau mai apoi din vina complotului unor vinete proaspat coapte in cuptor. Numai la o combinatie imi statea gandul: chifle vechi, ulei de masline, branza si grill… in final am ajuns din nou sclava cuptorului pentru cateva seri la rand, de parca in familia asta blogul striga “duty” numai pentru unii… Combinatia a prins la publicul meu numeros, respectiv colegul de apartament, de minune! Noroc cu ploile din ultima vreme si racoarea de seara, ca altfel nu ma vad bine de cand se cumpara regulat chiflele astea albe si patratoase de la brutaria noastra preferata, Panemar.

Sandwichurile astea sunt o masa copioasa, delicioase langa un film bun de seara, si dau aroma bucatariei de vara. Nu aveti nevoie decat de chifle sau paine veche si una-alta, mai toate prezente prin frigiderele gurmande.

Pt doi:

2 chifle simple
2 linguri ulei de masline
100 g branaza de burduf
4 felii de sunca
4 felii branza topita
Ierburi de Provence, cam 1 lingurita
Crema de hrean
Rosii la nevoie

1. Metoda e cea mai simpla: taiem chiflele in doua si stropim partea alba a jumatatilor cu cate ½ lingura de ulei de masline si aruncam peste ele un praf de ierburi de Provence. Dam drumul la grilul cuptorului si punem feliile la prajit maxim 5 minute, pana se rumenesc, cam la 220 grade Celsius.
2. Scoatem chiflele aburinde si le ungem bine cu branza de burduf, mai ales pe partile mai uscate.
3. Adaugam apoi pasta de hrean, cam cat putem suporta…

4. Punem peste crema de branza cate o felie de branzica topita, apoi una de sunca si garnisim in final cu rosii proaspete! Deja stiu ce mancam diseara… Again!

Legume cu iz asiatic

 

Azi va dam o idee de mancare in stil asiatic, pe baza de legume, evident asezate frumos pe un munte de orez, asta pentru ca Europa a cam fugit de mine zilele astea. Pana mai fierbe si o ciorbita deasa de legume, profit si eu pentru a mai da in vileag una-alta de prin bucataria noastra. Nu de alta, dar acum sunt la dovlecei tineri pe piata, intr-o veselie, cel putin pe la noi prin Cluj. Am preparat o masa usoara, aromata de numai, cu parfum de tari straine pe care o recomand oricarui amator de curry. Nu am folosit alte sosuri de cat cel cu aroma in discutie. Mai punem noi sos de soia cand ne chinuie talentul in bucatarie, dar asta mie mi se pare ca merge mai bine la preparate cu carne, asa ca de data aceasta l-am lasat la o parte. Am mancat doi din felul asta si ne-am declarat foarte multumiti, mai ales ca al meu coleg de apartament e cu totul impotriva dovleceilor in mod obisnuit. O punguta de orez ajunge numai bine pentru doua portii, asa ca, va invit sa gatiti si voi, acum ca proportiile sunt pregatite!

Ingrediente pentru doi, deci:

1 ceapa mare
1 morcov
1 dovlecel
1 zucchini
1 conserva rosii cubulete Cirio
Sare, piper

2 lingurite zahar
3 linguri sos curry de la Kuner (sau 2 lingurite praf)
1 punguta orez (125 g) Riso Scotti
2 linguri ulei de masline

1. Pentru inceput, punem la fiert in multa apa cu sare, o punguta de orez. Eu cel putin asa stiu ca nu ratez o cina cu un orez lipicios. Dupa 15-16 minute de fiert, scurgem punguta si o lasam sa se racoreasca, abia apoi o desfacem pentru a portiona orezul in farfurii.
2. Curatam legumele si le spalam bine. Ceapa o taiem Julien, la fel si morcovul, in fasiute subtiri, si le punem la prajit in uleiul de masline, cat sa se inmoaie ceapa. Cand e gata ceapa, presaram zaharul in tigaie si mai lasam cam un minut legumele pe foc.
3. Cand ceapa e caramelizata, adaugam dovleceii taiati rondele (jumatati), si lasam totul pe foc 3-4 minute, sa ii avem crocanti, apoi adaugam rapid conserva de rosii. Lasam sa dea totul un clocot, adaugam sare si piper dupa gust, pasta de curry si cam atat… lasam sa mai dea un clocot sa se intrepatrunda aromele, apoi servim sosul fierbinte peste orezul fiert simplu din bolurile pregatite. Gata cina! Colorata, parfumata si mai ales un deliciu pentru amatorii genului!

Cupa de foi de placinta cu budinca si strugurasi

 

Asta a fost o inspiratie de moment: adica un pachet de foi de placinta Linco aflat in congelator de o vesnicie ce striga in gura mare “Foloseste-ma!!!” si un castron de strugurasi ramasi si ei, asemeni visinelor, in urma procesului de congelare, traditie anuala aici pe Vlaicu. Am mai cotrobait in cutiuta cu condimente si prafuri luate de prin concedii si am decis! Budinca cu aroma de Punch, strugurasi si foi de placinta, orice ar fi, asta in schimbul unei excursii ratate in urma cu o zi.

De ce platesc in felul asta? Pentru ca ieri am pornit, in ciuda codului galben ce anunta descarcari electrice si grindina in mai toata tara, spre una din cele mai frumoase biserici fortificate din Transilvania, cea la de Biertan. Evident ca nici pana la Medias nu am reusit sa ajungem, opriti fiind de cortina de apa si bucatile de gheata abatute asupra parbrizului nostru. Am facut cale intoarsa, cu promisiunea de a reveni in zona in vara asta, macar pentru o fotografie daca nu pentru o zi intreaga, nu de alta dar satele sasesti sunt slabiciunea mea. In directia opusa, spre Sibiu, va recomand cu caldura satul meu de suflet, Sibielul. Oameni dintr-o bucata, un muzeu splendid de icoane pe sticla adunate cu multa truda, privelisti de poveste si o istorie cum rar mai gasesti pe la noi!

http://www.biserici-fortificate.com/locations/biertan___birthaelm/4/

http://www.sibiel.net/Home_RO.html

Pana data viitoare, cand vremea va fi mai prietenoasa cu noi, ramanem la cupele noastre de foi de placinta. Sunt dragute si deja ma gandesc cu ce o sa le umplu data viitoare! Astept sugestii!

Ingrediente pentru 8 tartine:

½ pachet foi de placinte de la Linco
O ceasca ulei
1 pachet Dr. Oetker Pudding Punch (sau capsuni)
500 ml lapte
4 linguri zahar
250 g strugurasi
1 plic glazura Tort-Gelee Transparent Dr. Oetker
Alte 2 linguri de zahar
250 ml apa rece

1. Avem nevoi doar de o jumatate de pachet de foi. Daca faceti 16 tartine, veti avea nevoie de 2 pachete de budinca si 1 litru lapte, evident mai multe fructe dar va ajunge un plic de glazura de gelatina.
2. Intindem pachetul de foi (sunt 14-16 la numar foile astea), dupa ce l-am decongelat la temperatura camerei, si taiem cercuri mai mari decat formele de tartine, asta pentru ca materialul sa ne ajunga sa realizam gulerul prajiturii. Incepem procedeul, care contrar asteptarilor merge destul de rapid: cu o pensula ungem formele de tartine, apoi asezam un disc de foaie de placinta, il ungem foarte putin cu ulei, apoi asezam urmatorul disc, si repetam operatiunea cu un total de 6 discuri decupate / 1 forma de tartina. O ungem si pe ultima cu putin ulei, apoi intepam fundul formei cu o furculita, sa nu se umfle si sa ne trezim cu cupa crapata. Dam astfel aranjate formele la cuptorul preincalzit, 10 minute la 180 grade Celsius. Se rumenesc rapid. Le scoatem cu multa grija, abia cand s-au racit.
3. Pregatim budinca cu aroma de Punch, folosid un plic de praf Pudding, 4 linguri zahar si 500 ml lapte rece. O fierbem pana se ingroasa, conform instructiunilor de pe ambalajul pudincii, apoi, amestecand in continuu o racim cat de cat, sa putem umple tartinele. Nu folosim budinca nici fierbinte, nici prea racita, caz in care s-ar intari deja.
4. Umplem cupele cu cate 2 linguri de pudinca.
5. Spalam fructele si le scugem bine de apa, apoi le distribuim peste cupele cu budinca.
6. Pregatim rapid glazura dintr-un plic de tort Gelee transparent, 2 linguri de zahar si 1 cana apa rece, tinant amestecul pe flacara mica 1 minut, amestecand continuu. Il luam de pe foc si cu o ligura distribuim glazura peste fructe, rapid, sa nu se inchege, cam 2-3 linguri / tartina. Aranjam tartinele pe un platou, apoi impresionam invitatii (daca avem)!

35. Supa de visine din Danemarca, compotel in realitate!

 

Despre supa asta nu pot sa spun decat ca mai de graba vorbim despre un compot de visine cu smantana dulce, sau eventual frisca. A fost o ciudatenie de supica. Merge si calda si rece, e mai buna decat ma asteptam si foarte diferita de supa de fructe ungureasca pe care o stiam eu. Aceea aduce mai mult cu o supa decat cu un desert sau compot, e cu smantana acra si galbenus de ou si asta face diferenta. Despre danezi stim ca ei gatesc foarte mult supa de fructe, de la visine si cirese proaspete sau fructe de padure la caise uscate si mai ales prune. Noi mergem pe varianta de sezon de la noi, mai ales ca am avut visine proaspete ramase de la portiile de congelator pentru vremurile racoroase. Va recomand sa incercati supa in varianta daneza ca si desert sau motiv de hidratare, in nici un caz ca si o supa Felul I. Pentru asta, vom gati candva varianta ungureasca a bunicii mele, asta pentru amatorii de supe fructate.

4 portii:

300-400 g visine
1.2 litri apa
1 lingura zeama de lamaie
½ lingurita scortisoara
½ cana zahar alb
200 ml smatana dulce pentru gatit
2 linguri amidon

1. Spalam si “dezosam” visinele, apoi punem apa la fiert, cam un litru.
2. Cand apa fierbe, punem visinele, zeama de lamaie, zaharul si scortisoara si le lasam sa fiarba, cam 5 minute, pana se inmoaie putin visinele.
3. Amestecam lingurile de amidon cu apa, cam o cana sa dizolvam bine praful, apoi il punem in oala sa fiarba cateva minute, pana se leaga usor supa.
4. Intr-un castron, amestecam smantana cu un polonic de supa, sa o dizolvam, apoi stingem focul si adaugam continutul castronului peste supa noastra roz. Grija mare sa nu se taie smantana! Rezultatul? O supica dulce-acrisoara de vara, un mod placut de hidratare pentru serile caniculare din ultima vreme si banuiala ca danezii astia sunt mari amatori de dulciuri…

Conopida cu maioneza, si multe rosii langa ea

 

Ce mai gatim in spiritul verii? Ce mai ungem pe paine de dimineata in weekend sau cand avem mare nevoie de o gustare? Pai ceva care sa completeze un platou de cruditati, rosii, castraveti sau ardei proaspeti si crocanti, si anume o bunatate de conopida cu maioneza, asta pana apar vinetele noastre, cand bucatariile se vor umple de fum si cuptoarele vor trebui curatate de prajeli. Conopida cu maioneza mi se pare varianta usoara si mai putin obositoare a vinetelor noastre. O gatesc atat cu ceapa, cat si cu usturoi, in functie de inspiratia de moment si dotarea din camara. Pentru un castron zdravan avem nevoie de urmatoarele:

1 conopida mica
1 galbenus
2 lingurite de mustar
150-200 ml ulei pentru maioneza
½ ceapa rosie, ca e mai vesela decat cea alba
1 lingurita sare
Piper mozaic

1. Spalam bine conopida, o portionam in buchetele si o punem la oparit cateva minute bune, in apa cu sare. O lasam la fiert pana se inmoaie, ca sa o putem apoi pasa cu o furculita. Facem chestia asta dupa ce am scurs-o bine de apa si dupa ce s-a racit ca lumea, caci altfel riscam sa taiem maioneza.
2. Pregatim maioneza, daca tot am vorbit de ea, amestecand cu grija si rabdare galbenusul cu mustar si incet si portionat uleiul, pana cand obtinem o catitate ochiometric la jumatatea cantitatii de conopida pasate.
3. Curatam si tocam o jumatate de ceapa. O punem peste conopida fiarta si maruntita, adaugam maioneza, sarea si piperul, si daca avem chef un catel de usturoi tocat marunt de tot. Pe o felie de paine proaspata si langa niste rosii zemoase va fi cu siguranta de neuitat!

Ciuperci cu branza la cuptor

Ei bine asta e modul meu preferat de  a gati ciuperci! Le burdusesc bine cu branza de tot soiul, o mana buna de patrunjel, apoi le perpelesc la grill si le privesc apoi cum se termina rapid de pe platoul de aperitive la zile de nastere si petreceri sarate cu mancarica.

Nu iau mult din timpul nostru pretios si pe deasupra sunt bune atat calde, langa o mana de cartofi prajiti sau paine proaspata, cat si reci, ca si aperitiv, dupa cum spuneam. De ce avem nevoie?

1 kg ciuperci marisoare
200 g branza de burduf
50-100 g cas sau 50-70 g feta (mai putina, ca e mai sarata)
1 legatura patrunjel verde
Parmezan ras, cat e nevoie

1. Curatam ciupercutele de pielite si picioruse. Nu ma intrebati de ce fac asta. Poate din cauza unui proiect din studentie in care puneam pe picioare o productie intreaga, iar procesul nu e tocmai unul salubru.
2. Spalam bine ciupercile in apa rece, apoi le scurgem pe prosoape de hartie.
3. Frecam bine branza de burduf cu cascavalul razalit marunt si patrunjelul tocat. Incepem apoi, cat mai rapid, sa umplem ciupercutele.
4. Asezam ciupercile pe gratarul cuptorului pe care l-am unit cu o tava pentru a scurge zeama din ciupercute. Incalzim cuptorul la grill, 250 grade Celsius. Presaram fiecare ciupercuta cu parmezan ras, si dam tava la cuptor, 13-15 minute, mai sus de mijlocul cuptorului. Cand sunt rumene, le scoatem, apoi le devoram rapid, sa nu ramana niciuna! Daca le serviti cu smantana vor fi o bomba calorica, dar una care merita sacrificiul! :)

34. Supa de varza de Bruxelles

 

Bine v-am regasit!

De ceva vreme in coace fie nu am gatit, fie nu am avut timp sa transpun de pe farfurie in cuvinte retete noi, dar azi, la sfarsitul unei minivacante de zacut prin casa m-am incarcat cu energie pozitiva, cum ar spune cineva in Flower T, si am luat butonasele la mana pentru a mai aduce idei noi in unele bucatarii. Chiar daca a trebuit sa facem fata arsitei din zona cuptorului,  pofticiosii din noi, curajosi de altfel, au venit cu niste idei de vara, mai de pe la noi, mai de pe la europeni, in spiritul tematicii noastre. Stiu ca am promis un tort de ciocolata, asa ca inca ma documentez in privinta unui Dobos care sa ne faca cinste. Pana una-alta, am pregatit diverse alte lucruri, mai cu fructe, mai cu legume, sub forma de supe sau deserturi, gratinate sau proaspete.

Prin ce se remarca una dintre cele trei capitale ale Uniunii Europene, Bruxelles, pe harta noastra? Evident ca prin mugurii de varza ce ii poarta numele. Varza asta de Bruxelles e una din garniturile mele favorite. Folosesc atat proaspata (mai rar, ca la noi pana sa puna cineva in gradina…) cat si congelata. In general o facem sote langa o fripturica de porc sau sufleu cu branza la cuptor, insa de data asta, am invatat o reteta de supa-crema traditionala belgiana, eleganta, rafinata si gustoasa, mai altfel decat restul supelor. Are un gust “occidental”, de concediu, potrivit perioadei in care ne aflam. Daca vreti sa incercati “altceva”, va recomand cu drag supa asta. E usor de facut, mai buna decat o ciorba de varza obisnuita si pentru o seara eleganta va fi cu siguranta remarcata.

Pentru 4-5 portii, aveti nevoie de:

O punga varza de Bruxelles congelata (450 grame)
1 ceapa alba
2 linguri ulei de masline
1 cartof mare
1 smantana acra mare (300 grame)
1 galbenus
Sare, piper
½ lingurita praf de nucsoara
1.5 litri apa
1 cub gaina
2 fire mari de frunze de telina

1. Curatam si tocam marunt ceapa si o punem la calit in uleiul de masline. Cand devine sticloasa, adaugam varza congelata si cartoful curatat si taiat cubulete. Calim totul cam inca 5 minute, apoi turnam peste legume apa fierbinte.
2. Cand incepe sa fiarba, adaugam cubuletul de gaina si frunzele de telina intregi. Pe acestea le vom inlatura la sfarsit. Adaugam acum sare, cam o lingurita buna. Lasam sa fiarba totul, pana cand sunt moi cartofii. In momentul asta strecuram legumele, pastrand zeama in care au fiert, si pastrand separat vreo 6 muguri pentru ornat.
3. Cand legumele s-au racit, le pasam cu un blender, adaugand cate putin din zeama in care au fiert. In final, cu tot lichidul, vom obtine o supa crema potrivita.
4. Revenim cu oala pe foc, si o mai lasam sa dea un clocot, asta dupa ce am adaugat piper, sare daca mai e nevoie si nucsoara. Aroma va fi remarcabila!
5. Intr-un bol, amestecam bine smantana cu un galbenus. Adaugam peste ea un polonic de supa si omogenizam compozitia. Oprim focul si turnam smantana dizolvata in oala, amestecand cu grija, sa nu se taie.
6. Taiem in jumatati mugurii pastrati si ii adaugam in farfurii, servind supa cel mai bine cu crutoane sau paine prajita simpla. Un deliciu de supica, aromata si gustoasa!

Spuma de strugurasi – o alta reteta a copilariei mele

 

Ah… sezonul fructelor de padure… Unul din deserturile mele preferate este spuma de fructe. Nu conteaza de care: capsuni, strugurasi, zmeura, fragute, afine –  proaspete toate in timpul verii sau congelate si scurse bine iarna, sau inlocuite chiar cu un gem bun de caise sau prune, tot in anotimpul rece. Sunt niste cupe vesele, colorate, dulci si pufoase carora eu nu pot sa le rezist! Sunt simplu de facut, in 10 minute rasfatand 4 gurmanzi din urmatoarele ingrediente (proportii de baza):

1 albus
200 g zahar alb
½ cana fructe proaspete (in cazul meu strugurasii)

1. Daca folositi fructe mai mari, cum sunt capsunii, intai trebuie sa le tocati putin cu un blender.
2. Amestecati albusul cu zaharul si incepeti sa il bateti cu mixerul, cu rabdare, pana cand obtineti o spuma ferma, ca pentru bezele.
3. Acum adaugati piureul de fructe sau strugurasii intregi (normal, fara codite si spalati) amestecand in continuu cu mixerul. Spuma va incepe sa devina mai pufoasa, mai aerata, mai cremoasa. O bateti bine in continuare, pana cand obtineti o crema cu tinuta. O puteti servi imediat, decorata cu fructe, sau o mai puteti pastra o zi la figider, dar se va lasa. Oricum, e un deliciu ce ne aminteste tuturora de copilarie, asa ca merita incercat! Un weekend frumos sa aveti!

Cartofi la cuptor “mama/tata”

 Am promis o reteta delicioasa de cartofi noi sau vechi la cuptor, numai buni de garnitura pentru puiul la grill sau cam orice alte fripturi la care v-ati gandit sa le programati weekendul asta. Cand eram prin scoala generala, tata a reusit o reteta grozava de cartofi prajiti in ulei cu rozmarin, ce imita excelent un soi de cartofi semi-preparati congelati adusi de prin tari straine si la noi. Au fost bestiali! Am cam uitat noi de reteta asta, pana intr-o seara cand mama s-a gandit sa incerce o alta varianta, o idee mai sanatoasa, la concurenta cu a lu’ tata. A iesit grozav de buna, pentru ca am incercat-o si eu, usor imbunatatita cu un condiment pe care eu acum l-am gasit la Auchan si caruia nu i-am putut rezista: Kotanyi pentru Cartofi. Are rozmarin, chilli, usturoi si multe altele, fara adaosuri dubioase. Puteti folosi cati cartofi doriti, in functie de numarul mesenilor, undeva la 3-4 de caciula. Daca sunt noi, puteti doar sa ii spalati bine, nu neaparat sa ii radeti, dar sa ii taiati rondele mai goase. Daca sunt cartofi vechi, curatati-i de coaja si taiati-i cubulete, nu foarte mari. Eu am folosit un cutit ondulat, de pe vremea bunicii, achizitionat de ceva vreme de la un menaj cu doar 10 lei. Au fost mai draguti asa :)!

Mai aveti nevoie de sare, condimentul pentru cartofi (daca aveti), rozmarin, oregano, putina boia eventual (daca va place), cimbrisor (din fiecare cam o lingurita) si maxim doua linguri de ulei de masline, sa fie mai aurii.

Taiati cartofii si puneti-i intr-o tava tapetata cu hartie de copt. Condimentati-i cu toate prafurile, apoi nu mai ramane decat sa ii stropiti cu uleiul de masline, sa ii amentecati in tava si sa ii dati la cuptorul fierbine, 50-60 de minute la 190 grade Celsius. Toata bucatarie va mirosi a ierburi fine, iar invitatii vor sti cu siguranta ca ii asteapta ceva bun si rumenit in farfurii! Gatesc bine ai mei!...

Salata “Oana”

 Am dibuit-o si pe asta! Am promis ca daca avem o salata pe nume Alida o sa aduc si una Oana. Initial am zis ca o facem de fructe, dar ne-am razgandit. Daca tot sunt prietene, m-am gandit sa le asortez, si daca prima a fost de legume, o facem cam la fel si pe a doua, in schimb aici mai punem si ceva proteine de origine animala, sa satisfacem si cele mai pretentioase gusturi culinare ale “carnivorilor”. Noi facem foarte des retetele astea, si macar acum le identificam mult mai usor. La fel ca si Alida, Oana e delicioasa, o combinatie proaspata si rapida pentru zile de vara si nu numai, consistenta si suficienta pentru un pranz bun. Daca la prima salata am folosit conserva de mix 4 feluri de fasole, aici folosim numai fasole alba, butter beans. Se potriveste de minune cu restul ingredientelor si face casa buna cu ceapa rosie.

Pentru 2 flamanzi, maxim 3:

 

1 conserva fasole alba boabe
1 conserva mica porumb
200 g masline negre
3 felii groase de parizer taranesc de porc sau 150 g sunca
1 rosie mare
1 ardei
1 castravete
1 ceapa rosie
Sare de mare grunjoasa
Oregano
Ulei de masline
Zeama de la ½ lamaie
2 linguri bune de Tnuva Cottage (branza de vaca cu smantana)

1. Spalam, curatam si feliem cruditatile.
2. Punem peste ele in castron conservele si maslinele.
3. Taiem fasii marunte parizerul sau sunca.
4. Facem un sos din restul de ingrediente si il adaugam si pe acesta peste salatica noastra.
5. Impartim cu cineva salata si o devoram pe toata! O minune de salata!

33. Pui de vulturas la grill – frantuzesc in intregime!

 

Am descoperit zilele trecute ceva ce imi face cinste! De vreo doi ani in coace, “specialitatea casei” noastre este Puiul V, un pui minunat, umplut cu lamaie si usturoi si in plus de asta, pudrat bine de tot cu ierburi de Provence, rozmarin si alte treburi din astea. In cautare fiind de retete traditionale, specifice Frantei, am dat peste una care m-a uimit: un pui perpelit in hainuta de ierburi provensale, cu multa lamaie si un pumn de usturoi ca si companion in arsita grillului. Asa ca, puiul meu a devenit frantuzesc peste noapte. Despre ierburile de Provence as putea vorbi o vesnicie – de la retete secrete cu proportii care mai de care in favoarea rozmarinului sau a cimbrului, pana la diferenta intre combinatia europeana si cea comercializata peste ocean, ultima avand levantica in proportie considerabila. Sunt folosite in general pentru preparate la grill si tocanite pe baza de legume, insa nicio pizza nu le va refuza, ca sa nu mai spun de un sos pentru paste. 

 

Sa trecem la puiutul nostru: in general il servim cu o salata de cartofi (nemteasca sau simpla, din cea orientala cu ceapa si otet), sote de broccoli proaspat (nu congelat, ala nu prea ne place) si sos de maioneza cu iaurt. Il luam in genela la 1.2-1.5 kg, numai bun pentru vreo 4 persoane. Mai in colo o sa va arat o reteta de cartofi noi copti la cuptor ce zic eu ar merge grozav langa puiul asta aromat, asta pentru ca am gasit in comert si un condiment pentru cartofi de care m-am indragostit. Seamana perfect cu niste cartofi prajiti pe care ii facea tata pe cand eram in scoala generala, iar reteta incercata de mama zilelel trecute e cea mai apropiata de varianta lu’ domnu’ Dorin. Dar pana una-alta, sa nu mai deviem, ca mai avem de fugit si la serviciu…

Ingrediente pentru un pui provensal:

Un pui intreg, cam 1.4 kg
1 lamaie mare
1 capatana de usturoi
Ulei de masline
Sare, piper
3 linguri ierburi de Provence
½ lingura oregano

1. Spalam bine de tot puiutul,  mai ales cosul pieptului si il stergem de apa.
2. Il saram si piperam, fracandu-l bine pe toate partile. Ii mai facem apoi un masaj cu ierburile uscate, frumos, sa faca crusta peste tot.
3. Curatam usturoiul, tot. Lamaia o spalam si o taiem in jumatate, dar nu de tot, sa se tine la un loc. In puiut zvarlim jumatate din cantitatea de usturoi, apoi lamaia, iar daca vreti puteti sa il sigilati cu o scobitoare. Restul usturoiului incepem sa il introducem pe sub pielea nefericitului, intepand din loc in loc buzunarase: la pulpe si mai ales sub pielea de pe piept.
4. Unim gratarul cu o tava in care punem cam 1 cana jumate de apa. Vaporii de apa vor pastra carnita frageda si suculenta.
5. Punem puiul pe gratarul cuptorului si incepem sa il ungem cu ulei de masline, masand din nou pe toate partile, pentru un aramiu de poveste.
6. Introducem puiutul la cuptor, folosind un program de grill cu ventilatie, daca nu doar grill, daca nu, la foc potrivit, ca e bine si asa. Il tinem cam 85-90 de minute, in functie de cat e de mare, la 190-200 grade Celsius, cu pieptul in sus. Cand ne mai raman 30 de minute, il intoarcem cu spatele in sus, il mai condimentam si stropim cu putin ulei si il bagam inapoi, sa se rumeneasca si acolo. Mai puteti sa ii dati putin ulei cu o pensula si pe parcursul celor 90 de minute, ca nu se va supara.
Puiul asta e o minune, o masa de zile mari, cu carne frageda, rumen la exterior, iar de aromele de Provence, usturoi si lamaie nici nu mai zic, ca deja imi lasa gura apa. 

 

Si din pacate, de incheiere, am constatat ca Margarita a fost invinsa, la distanta de un vot de Cosmopolitanul adversar. Ca atare, as face bine sa ma prezint cu tortul de ciocolata cat de curand. Va fi un Dobos traditional unguresc de toata frumusetea! (sper…)

32. Kladdkaka – prajitura “namoloasa” a suedezilor

 

Am facut un desert din clasa “prajituri dubioase” de la suedezi, in varianta Baileys. Suedezii astia au o prajitura traditionala interesanta, foarte apropiata de Negresa americana. Noi avem o astfel de reteta cu un continut usor diferit insa cu un rezultat foarte asemanator cu prajitura “namoloasa”. Daca stau bine sa imi amintesc, am primit de pe taram american un amestec gata pregatit de brownies al carui rezultat in cuptor a fost extrem de apropiat de Kladdkaka suedeza. Smecheria e sa nu va speriati cand introduceti scobitoarea sa verificati prajitura. Se lasa la cuptor in functie de gradul de umiditate / caramelizare pe care vreti sa il obtineti. Eu am lasat-o mai mult si am obtinut o crusta crocanta si un interior lipicios si delicios, ca al unei prajituri americane de ciocolata. Reteta e simpla, ieftina, rapida, insa daca nu o lasati la racit de tot si daca nu folositi hartie de copt, se va rupe in momentul in care vreti sa o scoateti din tava. Deci neaparat folositi hartie de copt, nu tava unsa cu ulei si pudrata cu faina, asta pentru ca avem un continut foarte mare de zahar, raportat la restul ingredientelor, si evident prajitura va fi mai lipicioasa iar crusta exterioara foarte usor casabila. Am facut variata cu alcool si a fost perfecta ca si gust. Aroma e deosebita si o recomand.

Pentru o tava nu foarte mare:

200 g zahar alb
100 g zahar brun
2 pliculete zahar vanilat
4 linguri cacao
1 praf sare
150 g faina
2 oua
3 linguri Bailyes
100 g unt topit

1. Amestecam intr-un vas ingredientele uscate, sa le omogenizam.
2. Punem 2 galbenusuri, iar albusurile le batem spuma, rezervandu-le pe mai in colo.
3. Topim untul si incepem sa il adaugam peste restul ingredientelor, amestecand bine, sa omogenizam compozitia.
4. Turnam crema de whisky, apoi adaugam spuma de albus, incorporand-o cu grija, uniform, in aluat. Compozitia o turnam apoi intr-o tava mica, oricum nu va fi foarte inalta. O dam la cuptorul preincalzit la 180 grade Celsius, intre 25-40 minute, in functie de cat de umeda o dorim. Mie imi place crusta foarte mult, asa ca am lasat-o 40 de minute. Atentie cand o scoateti. Eu nu am racit-o de tot si mi s-a rupt. Servita cu frisca sau inghetata de vanilie ca in Suedia, va fi dementiala!

31. Grybai troðkinti grietinëje ar piene – adica de la lituanieni, tocanita de ciuperci

Nici nu as incerca sa pronunt titlul! E insa vorba in el de o mancare consistenta ce mi-a atras atentia, o mandrie a bucatariei lituaniene, asta pentru ca la ei ciupercile, baconul si smantana ocupa un loc important in mesele de zi cu zi. Se gateste in general cu ciuperci de padure, mai rar cu cele de comert. Eu nu am putut de data asta decat sa adaptez reteta la bucataria mea, folosind deci ciupercute Champignon, insa am pastrat restul ingredientelor de baza lituaniene. Eu in general nu folosesc bacon la tocanita de ciuperci si nici smantana acra, ci lapte sau smantana dulce pentru gatit, asa ca pentru noi aromele din tocanita asta consistenta au fost o noutate. Am “romanizat-o” in schimb cu o mamaliguta tare (1:3) si niste ceapa ciorii tocata la sectiunea “Decor”. Ca si noi, sa nu uitam, lituanienii au slaninuta fiarta sau afumata, slaninuta sa fie! Am votat in cadrul unui comitet in familie ca reteta asta e mai buna decat celelate incercate de noi si deci pe viitor ramanem la ea. De la lituanieni vom mai avea cateva reteta, minim una, si anume, paine neagra. Mai vorbim despre ei la reteta cu pricina, pana atunci insa ramanem cu speranta ca nu vom fi criticati prea aspru de catre o buna prietena, maestra intr-ale tocanitelor cu ciuperci!

Din nou, cam 4 portii veti obtine din:

1 kg ciuperci
1 ceapa mare
200 g bacon
100 ml apa
1 lingurita sare
Piper
2 linguri faina
300 ml smantana acra, grasa
1 legatura patrunjel verde, doar daca va place

1. Curatam ciupercutele de pielite. Le spalam in apa rece, le scurgem bine, apoi le feliem, nu prea subtiri, ca sa simtim ce mancam.
2. Intr-o oala incapatoare (la inceput sunt cam voluminoase ciupercutele) punem la calit o ceapa tocata marunt si baconul taiat in fasii. Le lasam pana cand ceapa se inmoaie.
3. Adaugam ciupercile, amestecam usor, piperam, punem capacul si le lasam pana cand incep sa fiarba in suc propriu. Le lasam asa, pana cand se inmoaie usor ciupercutele. Vor lasa multa apa, asa ca trecem la pasul urmator.
4. Pregatim o ingrosala usoara din 2 linguri de faina si cam 100 ml apa, amestecand bine cu un tel, sa nu ramanem cu cocoloase. Incet, turnam compozitia in tocana si o lasam sa fiarba cam 5-10 minute, cu grija mare sa nu se inmoaie prea tare ciupercile.
5. Cand s-a ingrosat putin tocanita, adaugam incet smantana acra si patrunjelul, mai lasam cam 2 minute oala pe foc, apoi o luam jos. In general in Lituania se mananca tocanita asta cu un piure de cartofi sau cartofi fierti, lucru ce mi se pare foarte potrivit. Nu ne plangem insa de mamaliguta noastra care a completat cu succes o masa copioasa, cum altfel, ca doar e plina de bacon!... grozava!

Supa-crema de mazare – o bunatate!

 

In ultima vreme, pe langa faptul ca nu am gatit mare lucru, nici supe nu am facut, desi la noi in casa o ciorba e binevenita oricand. In concluzie m-am autosesizat si am gatit, in sfarsit, preferata mea, cea mai buna, aromata si racoroasa supica din lume! E o supa crema foarte usor de facut, are arome combinate minunate, iar crutoanele cu putin ulei de masline o completeaza intr-un mod care cu siguranta lasa gura apa oricarui iubitor de supe, fie ele obisnuite sau creme. O sa trec direct la subiect, asa mai in graba, ca doar toata viata asta e mai nou un maraton.

Pentru 4 portii aveti nevoie de:

400 g mazare boabe congelata
1 ceapa
1 morcov mare
1 telina mica
2 linguri ulei de masline
1 cub de gaina
1 lingurita sare
2 lingurite menta
1 lingurita oregano
Putin cimbrisor, numai daca aveti proaspat. Cel uscat nu prea mi-a placut…
2 litri apa

1. Curatam legumele, taiem ceapa marunt si razalim, pe razatoarea mare, morcovul si telina.
2. Punem la calit legumele in uleiul de masline, pana se inmoaie bine morcovul, dupa care stingem sote-ul de legume cu cca. 1.5-2 litri apa. Recomand de data asta uleiul de masline. E mai bun si da o aroma fructata supei.
3. Cand apa da in clocot, punem mazarea congelata si cubul de pui. Lasam supa sa fiarba sub capac, pana cand sunt fierte toate legumele. In momentul asta, o strecuram, pastrand zeama in care s-a fiert mazarea si lasam sa se raceasca totul.
4. Cand legumele nu mai sunt prea fierbinti, le pasam cu un blender, adaugand in el cate un polonic de zeama. Daca le fierbem in 2 litri de apa, e posibil ca in final cam ½ litru sa ramana nefolosit.  Eu cam asa patesc. Crema de legume o punem tot in oala in care au fiert acestea, adaugand acum sarea si restul de condimente. O repunem pe foc amestecand sa nu se prinda, cam 5 minute, cat sa dea un clocot, sa se imbine aromele. De servit o servim cu multe crutoane proaspete, si evident cu o pofta mare de tot pentru o supa de vara mai aromata ca oricare alta!