Bulion – un inceput pentru multe alte bunatati

 

In colaborare cu mamica mea, am pus tara la cale zilele astea, iar decizia finala a fost de a imbogati bucatariile celor dragi noua cu secrete bine pastrate pana acum de ea. In sensul acesta, postam impreuna, in cele ce urmeaza, cateva dintre cele mai gustoase bunatati pentru iarna, cu mentiunea expresa ca degustarea primului borcan sa se faca “dupa prima ninsoare”! Nu de alta, dar cam asta a fost regula No. 1 in familia mea, inca de cand bateam zilnic drumul pana la gradinita si inapoi. Deci de ceva vreme as zice, chiar daca 20 de ani mai tarziu, un blond inal schimba regula spre fericirea tatalui meu. Ce ti-e si cu soacrele astea… Cedeaza mai usor decat un borcan neincalzit suficient inainte de a turna zacusca fierbinte.

In cei cativa ani de cand gatesc recunosc cu jena ca nu am pus pe iarna decat o dulceata de mango si kiwi si un sos de ardei Capia, foarte asemanator cu zacusca in realitate, insa cu mana pe inima declar ca ambele au fost reusite. Retetele ce le voi posta in continuare la capitolul “La prima ninsoare” au fost gatite in deplasare, nu pe Vlaicu, si nici macar de mine, ci de mama, evident, insa suntem asa de mandri de rezultate incat merita facute cunoscute tuturor. Voi scrie despre cum Cristi a trecut prin masina speciala pentru tocat rosii toate cele 25 de kilograme cumparate impreuna cu mama, numai rosii oltenesti zemoase si potrivite pentru bulion; apoi vom vedea cam ce se mai poate face cu bulionul asta si pentru ce merita efortul, de exemplu un ketchup de casa de sa iti bati copiii de la el! Mai punem ceva simpatic pe iarna, niste borcanele iuti si colorate, numai bune sa scoata raceala din noi langa o ciorba de iarna, si anume niste ardei bulgaresti in otet. Cam atat anul asta, mai pastram secrete si pentru altcandva.

Incepem deci cu Bulionul mamei mele:

25 kg rosii pentru cam 17 litri de suc
½ kg zahar
9 linguri sare pt muraturi

enorm de multa rabdare, cam 4 ore

1. Pentru inceput facem rost de una bucata ginere dornic de treaba si o soacra iubitoare, numai in cazul in care exista un grad ridicat de compatibilitate intre cei doi. Rosiile se aleg numai de catre mama: zemoase pentru suc, carnoase daca urmarim o pasta mai consistenta. Livrarea  rosiilor in bucatarie cade strict in sarcina ginerelui. Incepe acum o stransa colaborare si cateva ore de “bonding” serios intre cei doi.
2. Se spala rosiile, se taie apoi in sferturi iar mana de barbat le da prin masina speciala. Asta cam dureaza, asa ca e nevoie de rabdare.
3. Va dati seama ca o astfel de cantitate cere niste cratite pe masura, in cazul nostru 3 la numar, in care sucul de rosii va fierbe in jur de patru ore. Regula e urmatoarea: fierbe atat cat sa scada zeama, in orice oala, cam de 4 degete – o palma (de mama, nu de ginere!).
4. Cam cu o jumatatea de ora inainte de fi gata bulionul, adaugam zaharul si sarea, apoi mai lasam o lecuta sa fiarba sucul. Aici il mai puteti potrivi dupa gustul propriu, dar proportiile ideale cam astea sunt, asta dupa ani buni de experimente si sute de kilograme de rosii la activ.
5. Punem bulionul in sticle bine spalate inainte si incalzite in cuptor cateva minute, pentru dezinfectare dar si pentru a nu ceda la contactul cu bulionul fierbinte.
6. Dupa ce am strans bine de tot capacele, renuntam sa ne mai gandim la bulion pana la iarna! As vrea eu, insa la cat de buna e reteta deja din camara noastra au disparut niste sticlute… Ce mai castigati? Timp petrecut in familie, mai strangeti niste legaturi cu cei dragi si descoperiti ca soacrele sunt totusi mai mult mame…