Kamikaze simplu si complicat :)

Bun venit, Nicoleta! 

De mirare ca cineva a mai avut chef si a pierdut ceva timp sa se inscrie in listuta mea, Cristi s-a hotarat sa incerce, in mod responsabil si cu limita, doua delicii cu tarie, la propriu si la figurat. Am trecut la ceva drastic, pentru amatorii de combinatii acrisoare si pline de personalitate, cu alte cuvinte un Kamikaze a la carte, si unul usor imbunatatit, incercat si votat, daca imi aduc aminte bine, alaturi de Luci.

Pentru primul fel, Kamikaze simplu, am pus pe gheata in shaker una bucata parte vodka, una triplu sec si tot atata zeama proaspata de limeta, strecurata, ca altfel nu curge bine pe gatul unora :). Am mai pus si o felie de limeta, asa ca sa ne imbie mai mult la un al doilea paharel. Asta e un cocktail scurt si tare, si nu e pentru cei obisnuiti cu dulcegariile. 

Pentru cei care insa mai vor ceva  in plus, pe langa aroma de brad a limetei, am plusat cu o parte (asta e 30 ml) de suc de cirese. Si uite asa, am mai facut si un Pink Kamikaze :), usor tras de par la denumire, sa il facem mai pe placul fetelor, amatoare de bauturi pe baza de vodka si putin roz.

Hai noroc, fete si baieti :))!

72. Castraveti “kovaszos” style

Dupa doua luni de tacere, somn mult, ganduri si schimbari si nici urma de Vulturari prin bucatarie, ne-am gandit ca ar fi vremea sa mai scriem si noi ceva pe aici, asa de dragul pozelor facute acu’ vreo doua luni. Din  lipsa de inspiratie culinara, nu aducem azi decat o reteta rudimentara, barbara vis-à-vis de niste bieti castraveciori pusi la sacrificiu.

Castravetii astia covasiti (a.k.a “dospiti” in ungureste, de la kovaszos) sunt printre muraturile mele preferate. Nu stiu in ce masura vor mai fi de acum zile prea insorite, insa metoda de a-i mura rapid, in vreo 48 de ore, poate fi adaptata la o bucatarie calduroasa, cu un coptor langa care se gateste des (sper mai des decat langa al nostru, in ultimele luni). Singurul lucru ce solicita musai atentia voastra va fi cantitatea de sare pentru saramura. Nici prea, prea, nici foarte, foarte, si nici ochiometricul nu e cel mai bun prieten aici. Asa ca, in eventualitatea in care vreti sa incercati niste castraveciori murati mai altfel, rapid si fara sa apelati la proviziile din camara, pregatite pentru zile cu ninsoare, va recomand cu mare drag castravetii mamei mele, castravetii covasiti.

Pentru un borcan de muratura, din acela de vreo 3 litri umplut cu castraveciori (cam 1-1.5 kg), nu neaparat cei mai mici (merg si cei mai marisori, nu-i bai), va mai trebuie cam asa:

1/3 legatura cimbru si marar uscat de la piata

2 linguri rase de sare la 2 litri si 700 ml de apa rece

1 felie groasa de paine de o zi

1. Spalam bine castraveciorii si ii stivuim frumos in borcanul al carui fund e captusit bine cu cimbru si marar uscat. Ii stivuim abia dupa ce i-am crestat adanc la capete, in doua, sau in patru, ca sa se poata patrunde.

2. Pregatim saramura, dizolvand bine sarea in apa rece. Trebuie sa o puteti gusta lejer, sa nu o simtiti prea sarata, ca nu e bine. Daca la 2.5 litri de apa vi se pare mult sa puneti 2 linguri de sare, mai puteti pune 1 cana de apa. Umplem apoi borcanul cu zeama sarata.

3. Deasupra, asezam frumos in apa, direct pe ultimul strat de castraveti, felia de paine serios taiata. Nu mai trebuie acum decat punem o farfurioara peste borcan si sa asteptam. Ideal ar fi sa fie luna august, cu mult soare pe balcon si noi sa scuturam usor borcanul de vreo doua-trei ori pe zi. Musai insa e sa fie caldura mare, nu insolatie. Asa ca, undeva pe un dulap inalt in bucatarie, castraveciorii astia ar putea sa devina minunati, gata sa asorteze o friptura de purcel ori niste pulpe rumenite in cuptor. Mie mi-a placut tare mult reteta mamei mele, de asta o postez azi, cam tarziu avand in vedere ploaia rece de azi-noapte din orasul meu, insa mai bine azi, decat niciodata…

Si daca tot mai avem pe cineva inscris, ii uram bun venit si ii pregatim si o bauturica, probata azi doar de jumatatea masculina a familiei :). Pe mai tarziu!