duminică, noiembrie 11, 2012

Prajitura simpla cu mere


Lasam putin desertul cu sos de lime la o parte, si punem pe masa o noua intrebare: prajitura sau compot de mere? Ce v-ar placea mai mult sa va aduca toamna asta la desert?

Asta e cea mai simpla prajitura/placinta cu mere pe care o stiu si avem banuiala ca mama o are de la vecina  Emilia, ori de la colega Maria... Inca imi amintesc schimbul de caiete cu retete de prajituri si cafelele la care se discutau detaliile! Asa se facea bucatarie si asa apareau noutati gustoase pe mesele noastre, in vremea cand blogul ar fi parut o treaba de domeniul SF, iar Jamie inca mai cugeta ce drum sa isi aleaga in viata.

Prajitura asta e una de post daca folositi margarina in loc de unt, chiar la fel de buna. Noi am gatit-o pentru prima data in Postul Pastelui, de asta o am trecuta in caiet Prajitura de post cu mere, atata timp cat nici macar de oua nu avem nevoie. E o placinta grozav de buna, care la noi nu apuca niciodata a doua zi, decat daca e pusa din timp de o parte pentru pachetelul de la serviciu. Am folosit mere Jonathan, cele mai usor de gasit la noi in comert, si desi usor acide, sunt foarte parfumate iar un strop de zeama de lamaie le poate corecta culoarea oxidata la razuire, intr-o buna masura.

Despre mere ar fi foarte multe de spus, insa pe piata din Cluj nu veti gasi o prea mare varietate, mai ales de cand Livada Palocsay e mai mult o amintire cu parfum de mere. Gasim acum in general Granny Smith, marul verde-crud de prin hypermarketuri, in general importat din Ungaria; e cel pe care il gasiti vidat in caserole; pentru mine, asta are coaja prea groasa, in schimb e crocant si poate unora le place asta. La piata troneaza Jonathanul si Jonagoldul, plus Golden Delicious (Golden Auriul binecunoscut). Cel mai bun vin pe care l-am gustat in toata viata mea pot sa jur ca a fost un cidru de Golden facut de tata si tinut cu grija in pivnita. Ala a fost un auriu desavarsit si voi asocia mereu imaginea acestui soi cu paharul ala delicios. Florina sunt si ele in top la noi, mari si usor aplatizate, rosii si grozav de aromate. Astea mi se par ca au cel mai floral parfum si o aroma specifica. De multa vreme insa nu am mai dat peste vestitul Starkrimson (ori bot de iepure). Asta e preferatul lui Cristi: usor fainos, cu aroma de banane proaspete, foarte crocant cand e de calitate superioara. Nu stiu zau de ce nu il mai vad pe piata, si chiar l-am cautat insistent in ultimele doua saptamani.

Trecem la prajitura noastra. Avem nevoie de:

400 g faina
200 g margarina sau unt
2 linguri zahar pt blat
1 praf de copt
Un praf sare
2 linguri otet
3-4 linguri apa
2 kg mere
Zahar dupa gust pentru umplutura, in functie de dulceata merelor (cam 4 linguri)
2 lingurite scortisoara
2 linguri gris

1. Amestecam ingredientele uscate pentru aluat, apoi adaugam cubuletele de unt moale, otetul si apa. Framantam, insa nu prea insistent. Aluatul cu unt se intareste prea tare la copt daca e framantat peste masura.
2. Impartim aluatul in doua. Trebuie sa fie elastic.
3. Dam merele curatate pe razatoarea mare, adaugam zahar, scortisoara si gris (va absorbi din surplusul de zeama ramasa), amestecam bine, apoi scurgem bulgari de mere cu mainile.
4. Intindem prima foaie, apoi nivelam merele, dupa care acoperim cu a doua foaie. Pe asta o intepam din loc in loc cu furculita. Coacem prajiturica la 180-190 grade Celsius, cam 45-50 de minute. La cuptorul pe gaz clar se coace mai repede.
5. Cand s-a racit (daca apuca), o pudram frumos cu zahar praf vanilat sau nu, apoi intram pe Internet, cautam blogul Cristinei si ne gandim daca votam cu prajiturica ori incercam pe seara urmatoare un compot de mere la fel de parfumat :)!

Un comentariu:

  1. ceva nu e corect in reteta asta,,,,a iesit aluatul tare ca betonul....n as recomanda o

    RăspundețiȘtergere