Chiftelute de legume

Vine vremea supei de pui; nu spun asta doar pentru cei raciti, prinsi in offside de vremea rea. Buna nu doar in lupta cu raceala, supa de pui, felul usor de duminica la pranz, poate fi ofertanta in mai multe directii. Nu doar o sursa de legume pentru celebra salata ruseasca, supa de pui ne deschide pofta pentru ceva gustos, rece ori cald, ca aperitiv sau garnitura, si anume chifteluta de legume. Mai mereu pregatim chiftelutele astea langa un sos de iaurt drept gustarica, ori langa un orez simplu si pulpe de pui rumenite in cuptor. Asa ca azi spunem pofta buna la chiftelute simple si delicioase, preparate cam din urmatoarele:

3 morcovi
2 radacini patrunjel
½ telina
2 cartofi
1 ou
2 linguri faina
O mana de patrunjel verde tocat si una de menta proaspata
Sare si piper, dupa gust

1. Morcovii, patrunjelul si telina musai sa vina dintr-o oala de supa de pui ori gaina grasa de casa.
2. Cartofii, suparati, fierb separat, in coaja, apoi vin si ei curatati.
3. Verdeata o tocam marunt.
4. Dam pe razatoarea mare toate legumele, adaugam apoi restul de ingrediente si framantam frumos cu manuta.
5. Frigem in ulei chiftelute formate cu doua linguri, pana devin rumene si frumoase, apoi le scurgem pe un prosop de hartie. Daca suntem binevoitori, adaugam si putin ulei de masline aromat cu rozmarin ori ardei iute in cel pentru prajitul chiftelutelor. Scoatem din frigider un sos bun de iaurt grecesc parfumat cu un catel de usturoi si dam gata o tura buna de chiftelute de legume. Numai bine!

Conopida la cuptor

De dimineata am simtit toamna asta in toata ceata ei. Am stat putin pe ganduri, apoi mi-am amintit de o gustare din seara trecuta, acasa la un bun prieten, de la care am plecat totusi grabiti, in ciuda evenimentului, caci BB nu a aprobat in niciun fel petrecerea. Mi-am amintit rapid de propria mea reteta de conopida la cuptor (una din multele variante pe care le tot fac), asa ca uite ce postam azi – o reteta simpla si rapida pentru o masa calda de toamna. Nu e nimic complicat legat de reteta asta; nu o fac tot timpul cu bechamel, ci mai mereu cu o combinatie de oua si cascaval ori tot soiul de branzeturi. Pentru tura asta am folosit asa:

½ conopida, asa cat sa facem doua portii

1 ou

4 linguri lapte

1 lingura faina

250 g Emmentaler

Sare si piper

Unt si pesmet

1. Timp de 10 minute oparim conopida in apa cu sare, apoi o scurgem si o asezam in vase termorezistente, frumos pregatite cu unt si pesmet.

2. Betm oul cu laptele, adaugam faina si ii dam o bataie buna cu telul sa nu ramana cocoloase, apoi adaugam cascavalul razuit fin. Ii dam cu sare si piper.

3. Peste conopida turnam compozitia de mai sus, mai presaram putin pemet si dam formele la cuptor cam o jumatate de ora, la foc bun, sau pana se rumeneste frumos mancarica. Merge bine si fara semineu, deci o recomand in zile racoroase…

Cocktail Ulysses

Asa ceva mai rar am nimerit! Zilele trecute am terminat ultimele paharele dintr-o delicioasa visinata de casa, veche de un an de zile, cu o aroma ce-mi aducea aminte de vremea cand Matilda, o bunicuta cocheta, avea un stoc elegant din bautura asta in vitrina din sufragerie. Sincer nu pot sa descriu cat de parfumata a devenit visinata mea pastrata bine inchisa la intuneric pe timp de sarcina :)! Oricum, mai pastram inca visinele pentru niste Bombe vintage (adica in stil "anii '80") de Craciun.

Cu visinata asta am pornit sa facem o combinatie ce da gata orice amator de cocktailuri dulci. Ma declar fana inraita a acestui rezultat (e recomandat sa incercati sa pastrati totusi masura...) si ca atare iata cam despre ce e vorba:

Pentru doua cupe de cocktail folosim asa:

50 ml Alexandrion

50 ml Cinzano

50 ml visinata

cam 5 cuburi de gheata

felii de portocala pentru decor

In shaker punem bauturile peste gheata, scuturam cu multa pofta, apoi strecuram in cupe bauturica. Feliile de portocala nu fac decat sa te invite la o a doua runda! Gata, fug la combinat!

Autumn Granola Bars

Ziceam data trecuta ca facem ceva inspirat din culorile toamnei, de frunzele portocalii si boabele de maces. Si uite ca dupa ceva vreme vin si eu cu reteta promisa. Am incercat un alt soi de de batoane de cereale, de data asta in culori mai vii, mai lipicioase si la fel de gustoase ca si primele incercate anul trecut. Am mers mai mult pe fructe uscate si fulgi de porumb de data asta, asa, ca sa simtim din plin toamna care a dat peste noi, la modul cel mai serios. Caldura in cuptor, degete lipicioase dupa, aroma dulce si untoasa in bucatarie – ce poate anunta mai bine de atat un sezon rece care bate la geamuri?

Lasam melancolia acum si trecem la asezat in tava (de 30 cm lungime):

1/3 cana corn syrup
130 g unt
1/3 cana suc de portocale
¾ cana zahar alb
½ cana fulgi secara
½ cana fulgi orz
½ cana fulgi Gold Flakes cu miere si alune
1 cana si jumate fulgi de porumb simpli
½ cana merisoare
1/3 cana caise uscate tocate
1/3 cana prune uscate tocate
¼ cana seminte floarea soarelui

1. Tocam fructele uscate sa ajungem la cantitatile necesare, apoi amestecam intr-un bol toate tipurile de fulgi de cereale. Venim apoi peste ele cu fructele tocate marunt.
2. Punem la topit intr-o cratita untul cu sucul de portocale, corn syrup si zahar.
3. Tragem cratita de pe foc, apoi adaugam restul de ingrediente uscate. Rezultatul il nivelam frumos intr-o tava tapetata cu hartie de copt, apoi coacem viitoarele batoane de cereale si fructe uscate intr-un cuptor preincalzit la 190 de grade, cam 35 de minute, sa se rumeneasca usor. Cand tava s-a racit o dam la frigider sa se intareasca si sa se aseze, apoi cu un cutit bun taiem batoanele dupa cum ne plac. O gustare dulce si hranitoare, buna la micul dejun ori cand burtica striga dupa ceva bun!

Porc cu ciuperci si sos de soia

In incercarea de a reproduce sosul de porc si ciuperci de la un foarte cunoscut fast-food de pe la noi din mall, ne-am gandit sa sarim peste conserva de bambus, dubioasa si veche din camara noastra adusa nu stiu exact din care concediu si sa pastram doar ciupercile, conservate si ele. In mod surprinzator am nimerit o aroma destul de apropiata de originalul pranzurilor noastre chinezesti, asa ca sper sa nu ne facem de prea mare rusinea aducand aici reteta cu pricina. Am gatit destul de repede felul asta de mancare, grozav pe un orez cu bob lung simplu, fiert doar in apa cu sare. La urmatoarele retete o sa ma prezint cu treburi mai tomnatice, cum ar fi un sufleu de conopida ori ceva bun, dulce si lipicios la tava, inspirat din frunzele de sezon de peste drum de noi.

Si totusi, sa vedem purcelul nostru cum s-a prezentat:

Sub forma de pulpa, cam de 350-400 g
Marinat in 6 linguri sos soia si
2 linguri sos teriyaki
2-3 linguri ulei vegetal
Piper
Plus 1 morcov mare
1 lingura amidon
1 conserva ciuperci
1 catel usturoi

1. Am spalat, sters si taiat cubulete carnita de porc, apoi am pus-o cam 2 ceasuri in amestecul de sosuri, ulei si ceva piper.
2. Am prajit apoi carnea in tigaie, cu tot cu zeama in care a stat. Cand a fost rumenita usor, am adaugat morcovul dat pe razatoare si ciupercile scurse. Toate la un loc le-am mai prajit 5 minute, apoi am pudrat o lingura de amidon alimentar si am pus si un catel de usturoi tocat marunt.
3. Imediat dupa, am adaugat amestecand bine, cam o cana de apa. Tocanita a fiert apoi pana cand carnea a fost bine patrunsa. Mai puteti completa cratita cu apa, daca scade prea mult si nu e carnea bine facuta.  Evident ca am pus rapid la fiert o punguta de orez in apa cu sare si uite asa am avut o masa in stil asiatic aromata si delicioasa. Chef de gatit sa aveti!

Salata de ciuperci coapte

Cat a fost vremea buna, plimbarile au fost o binecuvantare, asa ca am profitat din plin zilele trecute de o vreme frumoasa si o toamna calda. Azi insa, la geam avem doar gri, asa ca musai ne incalzim in bucatarie langa un cuptor fierbinte si facem o alta salata delicioasa. De data asta facem ciuperci coapte si un sos de branza proaspata mai aromat. Dureaza ceva mai mult sa curatam ciupercile si sa le dam la cuptor, plus e nevoie de ceva stapanire de sine, asta ca sa nu dam iama in ciuperci inainte sa ajunga in salata. E o reteta simpla, insa noua ne-a placut tare mult, asa ca o aducem si in atentia altora. Ne-am umplut burtica din urmatoarele:

Pentru ciuperci:
12 ciuperci potrivite
100 g unt
2 catei de usturoi

sare si piper

o mana de patrunjel proaspat.
Apoi mai folosim:
1 salata iceberg

rosii cherry galbene
1 ceapa rosie
1 morcov
½ castravete fabio.
Pentru sos:
1 cutie perlute de branza cu smantana de la Covalact
1 lingura maioneza
2 linguri ulei de masline
10 masline verzi fara samburi
Sare si piper
Un praf de menta

1. Lista e lunga, insa nu e complicata deloc. Pregatim prima data ciupercile: le curatam, le indepartam piciorusele, apoi le umplem cu unt frecat cu sare, piper, usturoi pisat si patrunjel verde tocat. Le coacem cam 12-13 minute in cuptor fierbinte ori la gril.
2. Scoatem ciupercile din cuptor, apoi le feliem peste salata pregatita din frunze sfasiate de salata iceberg, ceapa rosie julien, rosii taiate in jumatati, morcov ras si rondele de castravete. Saram salata dupa gust.
3. Mai ramane de pregatit sosul. Punem toate ingredientele in blender si le dam cateva pulsatii pana obtinem o crema consistenta. Acum doar mai stropim salata de ciuperci coapte cu sosul asta delicios si avem gata un pranz cu aroma de toamna cat timp admiram copacii tot mai portocalii de peste drum…

Salata calda de toamna

Cu toate ca incepe din nou Downton Abbey si e musai sa il vad, dau o fuga si pe aici sa pun in doi timpi si trei miscari o idee de salata calduta pentru o toamna rece. Am vazut ca e plin iar de porumb proaspat in piete asa ca m-am gandit ca ar merge intr-o salata cu mai tot ce are sezonul rece bun si consistent. Ca rezultat am pus patru cartofi la fiert in coaja si uite cu ce am mai completat doua portii uriase de salata, pentru doi mancaciosi:

4 cartofi, cum spuneam

1 conserva fasole rosie

1 stiulete mare de porumb proaspat fiert

1 ceapa mare rosie

ulei de masline

otet de mere cu cimbrisor

sare, piper

3 oua fierte tari

un praf de maghiran

1. Cand sunt fierti cartofii, ii decojim, apoi ii feliem direct in boluri. 

2. Mai impartim frateste si conserva scursa de fasole, apoi taiem boabele de porumb de pe stiulete, cand inca sunt calde si ele.

3. Ceapa vine si ea taiata julien. Potrivim totul su sare si piper, apoi stropim din abundenta cu ulei de masline si moderat cu otet aromat cu cimbru.

4. Ouale fierte bine le asezam deasupra taiate in feliute, mai aruncam un praf de maghiran si zau ca avem o masa pe cinste! Pofta multa!

Pateuri “Speciale”

Iar ceva cald la cuptor, dupa un periplu friguros prin piata in cautare de dovlecei ornamentali. De data asta, ceva mai rapid si mai usor de pregatit, adica o tava de pateuri delicioase cu sunca, mere si cascaval. Un buchet de busuioc verde si crud din piata e vinovat pentru tot ce s-a intamplat, ca inspiratie doar, nu musai ca si ingredient. Ma declar vinovata la randul meu de folosirea sosului pesto la borcan, insa imi trece rapid rusinea cand stau cu farfuria aburinda de pateuri speciale pe masa. Cam asa ceva facea verisoara Bogdana N. in studentie, pe vremea cand Rummy era in grupul nostru competitia de seara. Te sarutam deci, Bogdana! 

Am facut o tava mare de cuptor din urmatoarele:

2 foi aluat congelat
2-3 linguri sos pesto
300 g sunca Praga
2-3 mere verzi
300 g cascaval dat pe razatoare
Piper, oregano, sare grunjoasa si rozmarin
1 ou

1. Dupa ce am decongelat foile, prima o asezam in tava tapetata cu hartie de copt si incingem cuptorul la 200 de grade Celsius. O intepam cu furculita ici-colo.
2. Prima foaie o ungem serios cu sosul pesto, dupa care asezam feliile de sunca.
3. Spalam merele, le “evisceram”, taiem in doua, si mai apoi felii. Astea vin puse peste sunca.
4. Se cere apoi un strat generos de cascaval ras, plus un praf de piper si unul de oregano.
5. Invelim viitoarele pateuri cu al doilea strat de aluat congelat, intepat si el. Ca sa fie mai simpatic si mai rumen, il ungem frumos cu un ou batut, apoi il presaram cu sare grunjoasa si putin rozmarin. Vine copt cam 30-40 de minute. Sa nu mai zic ce partener bun o sa fie felul asta langa o cana de vin fiert pe seara… Nu si pentru tine, Bogdana!... Sarcina si nastere usoare! Te pupam!

Briose “Mozaic”

Azi schimbam registrul si dam peste cap lumea brioselor. Punem pe masa briose sarate, savuroase, pline de culoare si parca potrivite in sezonul frunzelor scuturate. Am incercat o portie de briose de inspiratie Anna Olson, cu ceva modificari mai pe gustul meu, atat la cantitati cat si in spectrul ingredientelor. Au iesit un soi de “cornbread” numai bun cand vreti sa impresionati musafirii cu un aperitiv nou. Evident, nu incercati sa le scoateti din hartiute cat sunt calde, ca nu vor iesi, iar nervii, tensiunea si prima impresie de esec or sa ajunga la cote maxime. Sau cel putin, asa am patit eu. Reci sunt delicioase, se desprind usor din hainuta de briose, insa foarte bine puteti incerca sa le coaceti fara, direct in tava de briose, unsa cu ulei. Noua ne-au placut ca si gustare, asa ca, iata si reteta:

1 legatura ceapa verde (aici e clar ca fiecare pune dupa ochi)
1 conserva mica porumb
1 ardei gras rosu
1 cana faina de malai
1 ¼ cana faina alba
1 lingura rasa praf de copt
2-3 lingurite sare (si aici, dupa gustul fiecaruia, faceti o proba)
1 cana lapte batut
2 oua
5 linguri ulei

1. Spalam si taiem marunt ceapa verde si ardeiul, apoi scurgem conserva de porumb.
2. Amestecam ingredientele uscate.
3. Batem ouale cu laptele batut, apoi turnam incet si uleiul.
4. Treptat, adaugam amestecul de ingrediente uscate.
5. La urma vin  ceapa, ardeiul si porumbul.
6. Portionam frumos aluatul in tava de briose si coacem gustarile cam 30-35 de minute la foc potrivit. O sa avem briose aurii pe masa si un aperitiv nou in caietul de retete…

Salata de spanac cu oua

Ma gandesc ca daca a aparut iar spanacul de toamna la tarabe si mai toata lumea face o tura de spanac cu ochiuri, merita sa incercam si o alta varianta mai fresh, ca sa zic asa. In mare graba si presata de importanta diversificarii lui BB, in pregatirea lui pentru viitoare experimente culinare ale lu' mama-sa, am facut o salata -  cica ne mai hranim si noi, astia mari, din cand in cand. Ca atare, am pus pe un platou, urmatoarea combinatie pentru doi, reusita ca prin minune, pe care o recomandam ca inspiratie de toamna:

1 pachet spanac tanar

1 ardei gras galben

1/2 ardei iute (rosu era mai dragut, noi am avut doar verde)

un pumn de masline negre in ulei, daca se poate aduse din concediul socrilor :)

4 oua fierte moi

3 felii generoase de branza emmentaler

1 cutie perlute de branza in smantana de la Covalact

sare si piper

3 lingurite sos Worcester

ulei de masline de la greci

Asezam pe un platou spanacul spalat si scurs, apoi il presaram cu ardeii taiati fidelute, maslinele, patratele de cascaval si in final ravasim deasupra ouale fierte moi. Sarea si piperul sunt dupa gustul fiecaruia. Ii tragem salatei si un sos de branza proaspata in smantana si putina aroma de afumat cu sos Worcester. Stropii de ulei aurii vin la urma in farfurii. Hmmm... Buuun! Un spanac cu ochiuri mai altfel...

Chec cu ness si afine

A venit intr-un final si toamna cu timpul ei racoros, asa ca numai bine putem incinge iar cuptorul pentru cate o prajitura buna. Ce-i drept o fi cam tarziu pentru afinele proaspete, reteta mea fiind incercata cu cateva saptamani mai devreme, insa stocul congelat asteapta cu nerabdare sa fie de folos. De data asta am facut un chec inspirat si adaptat dintre cele ale Sandei Marin, iar cum azi tocmai am pregatit un exemplar al cartii sale pentru un cadou deosebit, m-am gandit ca reteta asta ar face cinste momentului, si deci m-am pus si eu pe treaba, sa mai imbogatim bloguletul asta cam neglijat. Checul a fost minunat, a fost chiar cu repetitie, deci eu zic ca merita incercat, fiind minunat langa o ceasca de cafea ori lapte cald, acum ca trebuie sa ne mai si incalzim dupa o plimbare racoroasa de seara.

Am facut o tava tipica de chec din urmatoarele:

2 oua
300 g faina alba
250 g zahar alb
150 ml ulei
150 ml lapte
1 plic praf de copt
2 pliculete zahar vanilat
2-3 linguri bune de ness
1 cana afine

1. Mersul retetei e chiar simplu: frecam bine ouale cu zaharul si vanilia, dupa care adaugam laptele si uleiul. Faina amestecata cu praful de copt vine la urma.
2. Impartim aluatul in doua, iar intr-una din jumatati amestecam nessul dizolvat in 2 linguri de lapte.
3. Pudram afinele cu o lingurita de faina.
4. Punem in tava tapetata cu hartie de copt prima jumatate din aluat, cea alba daca vreti. Presaram afinele, apoi asezam frumos cealalta jumatate din compozitia de chec. Coacem prajitura la 180-190 grade Celsius cam 45 de minute, ca e mai groasa, dupa care pregatim si cana de cafea cu cardamom si scortisoara…

77. Tarta croata cu smochine proaspete

Una dintre destinatiile de vacanta in care muntele face pereche buna cu o mare limpede si rece, am descoperit-o a fi in Croatia. Ce am ales noi vara trecuta dintr-o plaja extrem de larga de variante a fost Riviera Makarska si bine am facut, zicem noi. Desi o alegere de moment sub presiunea concediului lasat pe ultima suta de metri, statiunea Makarska ni s-a prezentat pe booking.com drept o locatie potrivita cu tot ce am fi avut nevoie. Gasind un apartament respectabil cu priveliste pe masura, am hotarat intr-un final ca drumul cu masina trebuie sa merite efortul asa ca am pornit intr-o directie in care sincer nu prea aveam incredere. Cu toate astea pot spune ca a fost una din cele mai interesante vacante de pana acum, cu toate ca pentru mine caldura mult prea obositoare de august si apa cam rece ar fi putut pune un mare semn de intrebare vis-à-vis de relaxare si buna dispozitie.

Ce am gasit pe la croati? Diferente enorme de la o zona la alta. Scurta trecere prin capitala ne-a aratat un Zagreb cu terenuri enorme nefolosite si spatii verzi neintretinute, plus o multime de constructii ramase nefinalizate, probabil din perioada boom-ului imobiliar ce a trecut si pe la noi. In schimb, imediat ce am ajuns in zona litoralului, parca tara s-a schimbat intr-o cu totul alta. Statiunile mustesc de straini de toate felurile, asta datorita atat frumusetii salbatice a plajelor stancoase cat si conditiilor din sfera turismului. Cred sincer ca nu poti compara plajele croate cu altele din lume. Apa limpede dar rece, umbra pinilor peste stancile si pietrisul curat, terase de bun simt pline de tineret si familii in acelasi timp, la care adaugam o ospitalitate considerabila a gazdelor. Am vazut si celebra plaja din Brela din care croatii au stiut sa faca un punct de maxima atractie turistica, ce sicera sa fiu, la noi ar fi trecut cu siguranta neobservat. Naturaletea te inconjoara din toate partile si asta face dintr-un golfulet o oaza de relaxare si placere de vara.

Despre ceea ce mi-a placut cel mai mult in drumetiile ce le-am facut, ramane sa povestim cand ajungem la Dubrovnik, un loc special ce imi va ramane ca o fierbinte amintire de concediu. In schimb, va spun ca ceea ce nu a reusit sa ma convinga pe mine a fost o masa cu fructe de mare pe care doar Cristi a reusit sa o aprecieze, la fel si un risotto cu sepie. Apreciez acum pestele de apa sarata, iubesc rodiile si m-am imprietenit cu smochinele proaspete, asta dupa ce am descoperit fructele in cauza in mai toate curtile ori parculetele din statiune. Dar sa nu mai plictisim lumea, una peste alta va recomand cu drag statiunile croate ca o minunata alternativa pentru o vara la mare mai deosebita, trecand peste cliseul verilor in Grecia. Despre Croatia, vom mai vorbi…

Riviera Makarska

Statiunea Makarska

Buna dimineata!...

Ceva bun pentru mine...

Ceva bun pentru altii...

Piata centrala

Smochine si rodii prin gradini...

Brela...

...si simbolul statiunii

Pentru curajosi

Papuci de vacanta :)

Cum smochinele se vindeau prin toata statiunea la punguta ori la kil de cate o batranica bronzata si simpatica, am decis ca o tarta specifica locului ar face mare cinste concediului nostru. Iata, deci, cam ce am folosit pentru o portie mare:

300 g unt rece
1/3 cana zahar
1 ou
2 ½ cani faina
200 ml smantana dulce pentru gatit
600 g smochine proaspete
2-3 linguri miere (de lavanda am folosit eu, din drumul spre Dubrovnik)

1. Trebuie musai untul sa fie de la frigider. La noi a ajuns sa fie folosit la temperatura camerei si de aici a mers cam greu toata treaba. Framantam un aluat din unt, zahar, faina, un nou si 1 lingura din smantana, dupa care il dam la rece minim o ora. Al nostru a stat cam o jumatate de ora si sincer m-am descurcat destul de greu la asezarea lui in tava.
2. Dupa ce a stat la frigider, intindem aluatul si il asezam in tava, il intepam cu furculita, il acoperim cu hartie de copt si boabe de fasole uscata sa nu creasca denivelat apoi il coacem in orb cam 20 de minute la 180 de grade.
3. Spalam si taiem in sferturi smochinele. Incalzim apoi smantana dulce sau frisca impreuna cu mierea, cat sa se dizolve aceasta din urma, apoi o turnam peste smochine si amestecam totul.
4. Scoatem tarta din cuptor si o acoperim cu umplutura de smochine si smantana, apoi o dam in continuare la cuptor, cam 45 de minute ori pana cand umplutura devine sticloasa si zeama sfaraie lipicios pe margini. Am apreciat tarta foarte mult rece, ori putin reincalzita a doua zi, la micul dejun, langa o ceasca de cafea, insa fierbinte a fost mai putin placuta. Cu toate astea o recomand, mai ales ca am promis o noua portie la urmatoarea transa de smochine proaspete ce vor veni pe rafturile din Kaufland (eu le-am gasit in august la vreo 18 lei/kg). Pana atunci, ma amagesc cu amintirea unui concediu fierbinte si planuri pentru un altul…

Prajitura cu nectarine

In mod normal am observat ca am o tendinta spre a complica lucrurile. Asa se intampla mai mereu si cu titlurile mele, insa de data asta m-am gandit ca “simplu” ar trebui sa starneasca oricum un minim de interes. Nu de alta, dar esenta e un fel delicios de prajitura, cu toate ca ma laud aici singura. Am una din cele mai reusite combinatii ale mele de prajituri rapide pe care musai am zis ca trebuie sa o fac cunoscuta. E total opusul pandispanelor mele; e o prajitura densa, deloc seaca si plina de aroma. Am facut-o deja de mai multe ori si pot spune ca nu a dezamagit nici un grup de fete prin fata caruia a trecut. Am incercat-o numai cu nectarine (oi fi dezvoltat eu o noua obsesie…) insa sunt convinsa ca sezonul prunelor ii va aduce un plus de gust si mai ales culoare. Pe maine sper sa aduc ceva si mai interesant insa, o tarta croata cu traditie si smochine proaspete, asta ca sa imi mai amintesc si eu de un concediu si o tematica ce mi-am impus-o acu vreo doi-trei ani.

Pana una-alta, pregatim o minunata prajitura cu nectarine din urmatoarele:

200 g unt
2 cani zahar alb
4 oua
2 lingurite esenta de vanilie
1 lingurita praf de coaja de portocale sau seminte de coriandru proaspat macinate
1 pliculet praf de copt
150 ml lapte
1 iaurt mic (140 g)
3 ½ cani faina
3-4 necatrine feliate
Inca 2 linguri de zahar
1 lingurita five spice (ori scortisoara daca vreti)

1. Frecam bine de tot untul cu zaharul, vanilia si praful de coaja de portocale, dupa care inglobam pe rand cate un ou intreg.
2. Faina o amestecam cu praful de copt si o impartim in trei transe, prima adaugand-o peste compozitia de unt si oua.
3. Adaugam laptele, apoi iar faina, iaurtul si iar ultima portie de faina alba.
4. Nectarinele feliate le “masam” frumos cu 2 linguri de zahar si 1 lingurita de five spice.
5. Aranjam frumos aluatul in tava, apoi asezam nectarinele condimentate in ce model ne vine nou, in speranta ca vor atrage amatorii de prajituri cu fructe. Coacem apoi prajitura cam 45 de minute la 180-190 de grade Celsius. Mai invitam niste prietene bune la o poveste, punem tara la cale apoi ne intrebam unde a disparut prajitura cu nectarine stropita cu putin sirop de artar…

Dulceata aromata de piersici

Ce ziceti de o dulceata de piersici usor imbunatatita? Foarte scurt si la obiect o sa va spun ca iar am facut vreo 7 borcane delicioase de dulceata, insa anul asta am de gand sa ma opresc aici. Poate cel mult, mai incercam o mica portie de dulceata de prune cu aroma de gomboti umpluti… Insa pana una-alta am gasit o proportie care mie mi-a placut tare mult. Am facut un antrenament serios cu dulceturile anul asta si asteptam cu mare nerabdare prima portie de gris cu lapte pe care BB o sa o pape scufundata in astfel de borcanele dulci. Insa mai e mult pana  festin :), de aici si antrenamentul din vara asta.

Dulceata de piersici cu lamaie mi-a placut grozav de mult. Incununarea succesului a avut loc atunci cand la un orez in lapte Cristi a desfacut primul borcan, cu toate ca el nu era deloc amator de piersici. 7-8 borcane aurii ne-au iesit din:

2.4 kg piersici Jerseyglo (Fructele sunt mari, 160-190 g, de forma rotunda, asimetrica, culoarea epidermei este galbena, acoperita cu roşu pe 80-90% din suprafaţa fructului. Pulpa este galbena - portocalie, dulce, acidulata.)
750 g zahar
Coaja rasa si zeama de la o lamaie mare

1. Am spalat si oparit piersicile cam 2 minute, apoi le-am decojit si le-am inlaturat samburele, taindu-le in felii generoase, asta ca sa ramana cat de multe intregi dupa fierbere.
2. Am adaugat zaharul, zeama si coaja rasa de lamaie, apoi am pus totul la fiert. Spumuitul a durat destul de mult, iar dupa primele clocote si indepartatul spumei am mai fiert dulceata 45 de minute. Insa aici sunt convinsa ca fiecare stie sa jongleze cu timpul de fierbere, in functie de perioada de stocare dorita ori nuanta preferata. Eu voi fi criticata din  nou, insa am adaugat o lingurita de conservant dupa vreo 40 de minute, din ratiunile pe care le-am expus cand am vorbit despre o anume dulceata de capsuni.
3. Dupa toate astea am portionat frumos dulceata in borcane sterile pe care le-am inchis bine de tot. In speranta ca v-am facut pofta de ceva dulce, mergem la culcare cu gandul la o farfurie mare de clatite si cateva borcane devorate in intregime…

Smoothie de pepene galben si caise pentru 40!

Bine ai venit Liliana Malai!

Am atins si noi un minunat 40! Parca suna altfel lista acum, asa ca venim rapid cu o bauturica racoroasa, in cinstea evenimentului :)! Stiu ca in mod normal sarbatorim cu niscaiva tarie, insa de data asta am decis sa mergem pe chestii mai smooth, asa ca am facut o bautura de sezon, plina de fructe si arome care mai de care amintindu-ne de canicula ce topeste cuburile de gheata din paharul nostru. Promit sa revin si cu tarii pe raftul de bauturi, mai cu seama ca tocmai am probat o sticla noua de gin, asa ca speram la un nou inscris peste cei 40 de prieteni. 

Pana una-alta, sa vedem cum am facut aromatul smoothie de pepene galben si caise. Mie mi-a iesit fix un litru, insa nu stiu sa va dau exact cantitatea de pepene galben, pot doar sa va zic ca era unul delicios, de marime numai buna :) si ca l-am folosit jumatate pentru suc, iar pe cealalta am devorat-o cu lingurita.

Punem deci in blender: 

pulpa de la 1/2 pepene galben, cubulete

1 banana taiata rondele

4 caise spalate si taiate in sferturi

1 pliculet zahar vanilat

1 lingura zeama de lamaie

3 lingurite zahar

150 ml apa rece, sau dupa preferinta, cat de diluat apreciati un smoothie, plus in pahar cuburi de gheata

Obtinem o bautura minunata de sezon, numai buna cand arde soarele si alcoolul nu isi are rostul in miezul zilei (chiar daca eu m-am pus pe scris in miezul noptii :)). Sa nu mi-o luati in nume de rau daca postarea cu un cocktail in stilul Vlaicu o sa apara totusi intr-o dimineata, pe cuvant de gospodina ca a fost incercata la ceas de seara. Hai cu inscrierile!

Dulceata de pepene verde

Caldura mare la etajul nostru, insa cu toate astea incerc sa ma racoresc langa un monstru de ventilator publicand o alta dulceata data in clocot saptamana trecuta. Trecem de la fructele de padure la un alt gand de vara – pepenele verde. Daca tot e pe mesele noastre acum, simplu ori in salate si pahare de smoothies, de ce nu am incerca sa il avem si pe mai tarziu? M-am gandit ca in borcanele nu i-ar sta rau deloc, asa ca am trecut la treaba. Am fiert vreo 45 de minute (stiu, suna a canicula in bucatarie) o dulceata foarte interesanta ce ne-a umplut 3 borcane nerabdatoare sa prinda prima budinca de orez din toamna. Ca sa nu lungesc vorba in caldura, va spun ca am folosit asa:

1.5 kg pulpa curatata de pepene verde
1 ½ cana zahar
Coaja si zeama de la o limeta
1 plic Gelfix Dr. Oetker 1:3

Cum am facut? Simplu! Pulpa curatata bine de samburi si taiata cubulete am lasat-o in frigider cu zeama si coaja rasa de la o limeta, plus zaharul si plicul de Gelfix, cam o jumatate de ora. Abia apoi am pus cratita pe foc iute, pana a inceput sa clocoteasca, moment in care am inceput sa spumuiesc dulceata. A avut grozav de multa spuma, insa pot spune ca s-a curatat cel mai usor dintre toate dulceturile de pana acum. Dupa asta, am mai fiert si amestecat oala cam 45 de minute la foc redus. La final am turnat dulceata in borcane sterile si le-am ferecat bine :). Ne-a ramas putina pentru o proba cu un chec simplu si biscuiti ca mai apoi sa ne declaram satui si multumiti…

Chec Cristina cu fructe de padure

De la Jeleul Montbazillac mi-a ramas un castron serios de fructe de padure – mure, afine si strugurasi, zmeura evaporandu-se fraudulos, negasindu-se faptasul. Cica BB ar fi fost surprins scormonind in cosulet, insa am mari dubii cu privire la afirmatiile rautacioase... Ca sa revenim, trebuia musai sa incerc ceva cu fructele ramase, si primul meu gand, lipsit de orice originalitate la ceas de seara, a fost un pandispan si cu asta basta. Incurajata de pofta de ceva bun, m-am hotarat sa caut totusi printre retetele noastre vechi, poate poate s-o fi gasind si una de reinventat si imbunatatit. Uite asa am facut un chec grozav de bun, reteta ce va ramane clar in lista preferatelor mele de casa. Cu asta avem trei incercari delicioase pe spinarea fructelor de padure, asa ca vom supune votului deliciul deliciilor si combinatia cea mai potrivita.

Pentru chec cu fructe de padure va trebuie cam asa:

200 g unt la temperatura camerei
1 ½ cani zahar
2 pliculete zahar vanilat
4 oua
1 pliculet praf de copt
1 cana lapte
3 cani faina
1 bol serios de fructe de padure asortate
Zahar pudra la final

1. Pentru inceput frecam bine untul cu zaharul si vanilia. Cand obtinem o spuma omogena, adaugam pe rand cate un galbenus.
2. Dupa ce am incorporat galbenusurile, adaugam o cana de faina amestecata cu praful de copt, apoi ½ cana de lapte, iar faina, iar lapte si in final ultima cana de faina alba.
3. Finalizam cumpozitia amestecand-o cu albusurile batute spuma.
4. Nivelam aluatul in tava, apoi il decoram cu fructele de padure. Coacem checul 40-45 de minute la 180 de grade Celsius, iar cand s-a racit il pudram cu zahar.

Cam asta e checul nostru. Sper sa il incercati, fiecare dupa preferinte: visine, cirese, fructe de padure ori caise, o varianta mai delicioasa decat cealalta. Cand revine sezonul, voi incerca si varianta in tava de briose cu cate o capsuna scufundata. Suna bine, cel putin, zic eu. La vot, deci!

76. Jeleu in stil Montbazillac cu fructe de padure

Ei bine, inca de cand am vazut reteta asta la TV am asteptat cu sufletul la gura sezonul fructelor de padure, ce tine pana la sfarsitul lui august, mijlocul lui septembrie. Eric Lanlard a prezentat toata povestea desertului frantuzesc din zona Montbazillac, sfatuindu-ne sa adaptam reteta produselor locale. Desi baza acestui desert cu fructe de padure e vinul frantuzesc Montbazillac, noi l-am adus un pic mai aproape de casa si am folosit cel mai cunoscut licoros de pe la noi, Lacrima lui Ovidiu. Desertul a fost minunat servit cu frisca (plus sos de ciocolata, descoperit ulterior). E racoros mai ales datorita strugurasilor, zic eu, fiind foarte potrivit zilelor de vara. Ma bate insa gandul sa il incerc si la iarna cu fructe congelate, macar sa vedem cam cum s-ar comporta acestea in jeleul de vin. Nevoie o sa aveti de multa rabdare, caci nu recomand sa taiati jeleul decat dupa ce sta peste noapte la frigider. Ca sa pastram ideea, o sa aveti nevoie de o forma dreptunghiulara de terina, insa nu musai din cupru ca in vremurile lui Napoleon cand a aparut si desertul asta grozav.

Noi am facut doua forme de terine plus un bol, asta pentru ca am folosit o sticla intreaga de vin. Oricum nu ne plangem, s-a suflat rapid jeleul de pe platouri, asa ca suplimentele au fost onorabil acoperite.

Pentru cantitatea asta de desert aveti nevoie de:

1 sticla vin dulce, licoros de preferinta
12 foi gelatina (asta inseamna 2 pachete)
1 cana apa
2 linguri zahar
1 pliculet zahar vanilat
1 cana afine
1 cana coacaze rosii
250 g zmeura
400 g mure

1. Spalam si curatam toate fructele, apoi le distribuim cat mai amestecat in tavile tapetate cu folie, asta daca nu avem forme de silicon.
2. Foile de gelatina se inmoaie in apa rece timp de 5 minute. Se storc apoi, si se dizolva intr-o cana de apa fierbinte, in care am dizolvat 2 linguri de zahar si vanilia. Adaugam apoi putin vin, amestecand cu telul, apoi compozitia o turnam in restul de vin, amestecand incet.
3. Vinul asta il punem peste fructele din formele de terina, acoperim cu foile si dam jeleul la frigider, pana se incheaga, cel mai bine peste noapte. A doua zi, il rasturnam frumos pe platouri, taiem felii si le devoram apoi cu frisca si eventual, daca vrem sa exageram, cu sos de ciocolata… Francezii astia!...

Tort Stracciatella cu fructe de padure

Suntem in plin sezon al fructelor de padure, iar obsesia lui Cristi pentru murele coapte din ultima perioada a dus la trei incercari, reusite zicem noi, de retete doldora de aceste fructe. Pana acum nu prea am experimentat noi dulciuri cu fructe de padure, insa anul acesta am facut-o din plin. Ca atare, aducem si aici vreo trei dulcegarii de inspiratie italiana, franceza si mai de prin partea locului, adica din vechiul caiet de prajituri al mamei mele.

Primul va fi un tortulet inspirat de inghetata italiana stracciatella, pe care l-am imbogatit cu aroma de sezon a fructelor de padure, zmeura si mure, mai precis. Trecem mai apoi la un jeleu inspirat de reteta Jeleului Montbazillac cu fructe de padure prezentata de Eric Lanlard (aici folosim cam tot ce gasim: mure, zmeura, afine si coacaze rosii), ca mai apoi sa umplem burtica si cu un chec din vechiul nostru caiet de retete, cu aceleasi fructe de sezon – mure, afine si coacaze.

Ma gandesc sa incercam si un nou poll de sezon, sa supunem judecatii voastre cele trei retete, sa vedem cine ce prefera in compania fructelor astora apetisante: crema de vanilie cu ciocolata, vinul licoros din jeleu ori un blat dens si cremos de prajitura. Sa nu mai pierdem vremea si sa vedem ce incercam pentru inceput.

Tortul Stracciatella cu fructe de padure a fost o inchipuire frumoasa ce s-a materializat intr-un tortulet in stil Cristina, adica mult prea putin finisat ori dragut, insa chiar gustos si apreciat de cei de acasa. Nu a durat prea mult sa il punem cap la cap, insa am tot dat peste probleme cu el, ca de exemplu un borcan de gem de zmeura pe sfarsite, zmeura din frigider injumatatita si ea ca prin miracol :), plus un plic de glazura de ciocolata Dr. Oetker ce s-a dovedit a fi mult prea mic pentru suprafata tortului meu. Cu toate neajunsurile astea, rezultatul a fost unul delicios pe care il recomandam la vreme de weekend de vara oricarui pasionat de prajituri cu crema ori fructe dulci-acrisoare.

Blat simplu:
5 oua
5 linguri zahar
1 lingurita esenta de vanilie
5-6 linguri de faina
1 lingurita praf de copt
Sirop de zahar pentru imbibat blatul si 4-5 linguri de gem de zmeura

Crema
1 plic budinca de vanilie
450 ml lapte
200 g unt
5 linguri zahar
3 linguri fulgi de ciocolata (am folosit fulgi de ciocolata pentru decor de la Dr. Oetker)

Decor
1 plic glazura de ciocolata Dr. Oetker
Zmeura si mure, plus o pudra usoara de zahar

1. Pregatim un blat simplu, intr-o forma rotuda de tort: frecam galbenusurile cu zahar si vanilie pana obtinem o spuma consistenta, apoi adaugam albusurile batute spuma si ele cu un praf de sare. In final adaugam in ploaie faina si praful de copt. Coacem baltul la 180 de grade Celsius cam 30 de munte, maxim 35.
2. Pana cand blatul se coace, facem o budinca de vanilie cu lapte si zahar. Cand se raceste, o adaugam peste untul moale frecat bine si omogenizam crema, apoi o dam la frigider. Fulgii de ciocolata ii adaugam abia inainte de a monta tortuletul.
3. Cand blatul s-a racit, il scoatem frumos din forma, apoi il taiem in doua felii. Ambele straturi le stropim serios cu sirop de zahar.
4. La montat e simplu: primul disc, baza, il ungem serios cu gem de zmeura. Daca in schimb ne hotaram se trecem la un tort de piersici, eu zic sa folosim un asfel de gem ori dulceata, iar la decor felii de nectarine ori piersici decojite si caise. Imi lasa deja gura apa. Sa revenim, insa. Peste gemul de sezon intindem cam 2/3 din crema stracciatella, apoi venim cu cealalta jumatate a blatului. Pe acesta il ungem doar deasupra cu restul de crema.
5. Pentru decor am  folosit, usor neinspirata, doar un pliculet de glazura de ciocolata. Ideea mea era sa vad cum ciocolata se scurge lenes pe marginile tortului insa ne-am blocat la centru :). Mai punem o multime de fructe asortate in mijlocul tortului, zmeura si mure, apoi dam tortul la frigider cateva ore, pana cand pofta depaseste orice vointa de a mai astepta si dam iama intr-un minunat deliciu de vara. Bebe s-a trezit, asa ca revenim cu restul fructelor promise…

75. Compot norvegian de rubarba

Era cazul sa vedem ce se mai savureaza prin Europa noastra, asa ca am hotarat sa pun pe masa ceva comun Norvegiei si copilariei mele: rubarba. Cand eram mica, Buni avea in fata geamului o tufa bogata din planta asta si duminica, in sezonul ei, abia asteptam o tava de prajitura acrisoara cu revent. Se zice ca la vremea asta, in colturile racoroase ale caselor norvegiene creste de minune rubarbara, deserturile norvegiene variind considerabil, de la compoturi si prajituri, pana la jeleuri elaborate. Acum o gasiti la noi prin piete, ce-i drept mai rar, romanii nefiind mari consumatori, si prin Kauflanduri. Nu stiu daca e chiar corecta informatia mea, dar am auzit ca in Cluj ar fi adusa din Campia Turzii, deci va recomand cu mare drag sa incercati o bunatate acrisoara de vara, mai cu seama ca am folosi un produs local.

Am primit 3 tulpini de rubarba de la tata o data cu o jumatate generoasa de tava de chec, asa ca m-am gandit sa studiez un pic listuta pregatita pentru blog. Asa am ajuns la compotul cu mare traditie in Norvegia. E usor diferit de cel pe care il faceam noi. Checul cu rubarba e si el la mare cautare in tarile nordice, e unul simplu cu unt la baza, asemanator cu cel facut de tata. Ma gandesc sa mai incerc pe viitor jeleul, nu de alta dar retetele pe care le-am gasit pareau delicioase.

Compot am pregatit cam 6 portii din:

3 tulpini revent
4 cani apa
¾ cana zahar plus vreo 2 linguri (gustati cel mai bine inainte)
2 linguri amidon

1. Spalam bine rubarba, ii taiem capetele, apoi o taiem bucatele de vreo 2 cm.
2. Punem 3 cani de apa la fiert cu zaharul, sa facem un sirop. Cand clocoteste, adaugam reventul. Nu trebuie sa fiarba mai mult de 3-4 minute.
3. Dizolvam amidonul intr-o cana de apa rece, apoi il adaugam in compot. Amestecand, mai lasam sa fiarba vreo 2-3 minute, apoi lasam compotul sa se raceasca. E un desert racoritor, mai ales datorita reventului foarte acrisor. O lingura de frisca il face si mai cremos. Noua ne-a placut grozav de mult aroma asta, mai ales la gandul racoroasei Norvegii… revenim…

Bloody Mary

Am ajuns la 39 de urmaritori! Clar trebuie sa ne cinstim si noi, ori cum am putea face asta daca nu cu o bauturica pe masura sezonului. Vin rosiile de Oltenia asa ca se cere clar un Bloody Mary savuros cu bulion de casa! 

Bautura asta a anilor '20-'30 mai e numita si cea mai complexa bautura, nu ca e greu sa combini in general o parte vodka si o parte suc de rosii, cat pentru amprenta ce si-o lasa in general fiecare barman asupra paharului sangeriu. Nu doar sosurile difera de la unul la altul cat si restul "imbunatatirilor", de la stickuri de telina Apio la masline si lamaie, piper ori sare cu aroma de telina. Originile sunt clar dubioase, insa orice varianta are in continut o chestiune legata de New York, fie ca vorbim de metropola, fie ca legatura e doar un bar notoriu din Paris. Mary asta l-a avut pe "vino-n coa", oricine ar fi contribuit la aparitia ei in listele noastre de cocktail-uri si am pregatit-o asa cum ne-a placut noua, punand deci amprenta strazii Vlaicu pe amestecul delicios. 

Pentru un pahar am pus in shaker: 

50 ml vodka

150 ml bulion

un praf de piper

cativa stropi de sos Worchester

zeama de la 1/4 limeta

Dupa ce am scuturat bine de tot, am turnat bunatatea intr-un pahar inalt garnisit cu o felie de limeta, gheata si musai o tulpina verde de telina crestata pe lungime, sa lase bine din aroma. Singurul lucru la care eu personal as renunta e piperul, insa degustatorul sef i-a dat votul. Hai pofta si noroc!

Salata de fructe verzi cu sos de lime

Sa nu credeti ca am uitat cumva de retetele europene! Saptamana trecuta chiar am incercat una norvegiana, cu ceva delicios si acrisor ce mi-a amintit de copilarie si tufa mare din fata geamului bunicii: rubarba. Insa minutele sunt pretioase la noi, asa ca descarcatul de fotografii ramane pe mai in colo, si deci vorbim azi de o alta descoperire, insa mai dulce decat rubarba, si anume sosul de lime. Cu mare rusine declar ca am incercat salata asta anul trecut in vara, dar pierzand momentul si pepenii de pe piata pana sa ma dezmeticesc, am ales sa mai pastrez fotografia pentru zile cu lipsa de inspiratie culinara. Cum iar incep sa se umple tarabele de pepeni, mi-am amintit si eu de reteta asta inspirata dintr-o emisiune culinara unde invitat era simpaticul Antonio Carluccio.

Au mancat trei pofticiosi din:

1 pepene cu miez verde
3 kiwi
2 banane mici
4 lime
1 cana zahar
100 ml apa

1. Pentru salata, nu trebuie decat sa curatam si sa taiem cubulete pepenele, kiwi si bananele, apoi sa trecem la sos.
2. Asta e un sos grozav de aromat! E minunat pentru inghetate, budinci, salate de fructe ori de inmuiat putin briosele. Chiar si un tort ar putea fi insiropat intr-un asemenea sos mai diluat. Si e si simplu de facut. Ce ramane se pastreaza lejer zile bune intr-un borcanel bine inchis la frigider. Cum facem? Simplu: taiem fasiute foarte subtiri coaja de la 2 limete bine spalate, apoi stoarcem zeama de la toate 4. Adaugam zaharul si foarte putina apa, apoi punem totul pe foc. Fierbem siropul pana cand scade si capata o consistenta multumitoare. Coaja o punem undeva la mijlocul timpului de fierbere pana cand devine usor sticloasa. Salata o stropim din belsug cu sos racit apoi ne racorim (daca putem) cu castronul in brate la umbra balconului de la etajul 5…

Briose cu visine si cirese

BB doarme asa ca am trecut urgent la treaba, adica la postat o reteta incercata si promisa data trecuta in compania ultimelor productii de dulceata. Am umplut iar raftul congelatorului destinat cireselor, visinelor si altor bunatati stacojii, asa ca din ce a ramas ne-am simtit mai mult decat obligati sa incercam si o prajiturica. Si ca sa fim toti multumiti, ne-am gandit sa fie mai multe prajiturici, asa ca am dat jos de pe dulap tava pentru briose de data asta. Ca mai tot timpul, ne-au iesit doua serii, adica 24 de bucatele dulci pe care le-am stropit din belsug cu bunatate de dulceata de cirese, asta daca tot era proaspata si calduta. Nu ne-a luat mult timp sa incropim aluatul si de data asta am incercat urmatoarea combinatie de ingrediente:

200 g unt moale
2 cani zahar
2 pliculete de zahar vanilat
125 ml iaurt cu cirese (1 cutie)
280 ml iaurt activia (2 cutii)
3 oua
1 pliculet praf de copt + ½ lingurita
Coaja de la o lamaie
2 ½ cani faina
1 cana pesmet
1 cana cierese si 1 cana visine fara samburi

1. Ca la orice briose, pentru inceput am frecat bine untul moale cu zaharul si vanilia, apoi am adaugat coaja de lamaie.
2. Pe rand, am inglobat cate un ou. Trei de toate.
3. Separat, am amestecat faina, pesmetul si praful de copt.
4. Am alternat apoi iaurtul si amestecul uscat, ultima tura fiind una de ingrediente uscate.
5. La final au venit fructele usor stoarse de zeama.
6. Am portionat frumos compozitia in tava de briose in hartiute speciale si am copt cate o transa la 190 de grade Celsius cam 35 de minute. Rezultatul a fost tare pe placul nostru, s-a asortat perfect cu ultima noastra dulceata, plus cu ceasca de cafea din dimineata urmatoare. Acum ne pregatim sa vedem ce bautura mai mixam, ca iar ne da un nou venit tarcoale :)!

It's a Boy! cocktail

Nu ma pot abtine! Navigand de mama focului prin blogulet sa imi mai amintesc si eu cam cum arata :) am sesizat cu maxim extaz inca o persoana inscrisa aici! Stiu ca de fiecare data am sarbatorit treaba asta cu un cocktail, insa ultima perioada mi-a schimbat prioritatile si am renuntat (cu bucurie, totusi) la combinatiile de alcool, ca sa faci cocktail-uri din sucuri mie nu mi se pare nostim. Acum insa, revenim insa mai retinuti la obiceiuri vechi (responsabilitatile nu ne mai permit testari aprofundate :)) asa ca recomandam urmatoarea combinatie, in special cu ocazia botezurilor, daca vreti ca invitatii sa fie luati usor prin surprindere atunci cand fumul artificiilor de pe tort aproape strica toata prezentarea. Ca sa nu mai zic ca se asorteaza cu azuriul din martipanul de pe tortul unui baietel... Noi am baut combinatia la after-party cu doi buni prieteni iar daca vor avea ei o "Baby Girl" candva, promit sa adaptez rapid combinatia pentru a corespunde situatiei. 

Pentru un pahar dulce in cinstea celui mai iubit baietel, am pus asa:

1 lingurita sirop curacao

vin spumant in completare, unul sec, sa nu devina bautura prea dulce, nu de alta, dar la botez fetele tind sa vina insotite...

Cam asta e, sus paharul si la mai multi cititori inscrisi :)!

Dulceata spicy de cirese pietroase

Cu toate ca ultima postare mi-a fost criticata in fel si chip, presupusa mea dulceata de capsuni fiind considerata ba gem, ba prea dulce ori prea imbuibata de conservanti, ma gandesc sa mai revin in forta cu o alta treaba la fel de dulce dar pentru care astept totusi pareri, ca de asta am lasat comentariile libere pe blogulet.

Am facut de data asta o dulceata de cirese, folosind din soiul pietroase. Sunt usor mai amarui insa foarte zemoase, asa ca dulceata noua e chiar siropoasa. Anul trecut am facut prima mea dulceata serioasa folosind cirese negre, insa anul asta, alt soi ne-a iesit in cale, asa ca ne-am gandit ca merita si acestea o incercare, nu de alta, dar dulceata de cirese a fost cel mai mare hit la clatitele de peste an din casa noastra.

Ca sa nu ne considere musafirii monotoni, ne-am gandit insa ca ar fi bine sa imbunatatim reteta, asa ca anul asta am tras doua cratite de dulceata. Pe una am lasat-o simpla, insa pe cealalta ne-am gandit sa o inmiresmam ceva mai mult. Banuiesc ca fotografia deja a spus multe… In total avem pe raft doar 8 borcanele pentru ca am lasat-o sa scada mult.

Am facut o serie simpla din 1.8 kg (produs finit) cirese spalate si “eviscerate” si doua cani de zahar si una din aceleasi cantitati insa am adaugat 1 baton de scortisoara si un saculet de tifon legat fedeles cu ata in care am pus 8 boabe de ienibahar, 12 cuisoare si o lingurita de seminte de coriandru. Evident am spumuit dulceata pe parcurs, am fiert-o la foc moale si am lasat-o sa clocoteasca amestecand des cam 50 de minute bune, pana cand a devenit serios inchisa la culoare, rubinie si lipicioasa, asa cum imi place mie. Mirodeniile le-am adaugat dupa ce a clocotit 20 de minute dulceata mea, si le-am scos abia la sfarsit. Punem dulceata fierbinte direct in borcane sterilizate pe care le ferecam bine pana la prima serie de clatite a la Cristi. Mama zice ca a fost o serie foarte inspirata si sper sa placa la fel de mult si altora.  Cami a topit juma' din cana asta, deci o fi buna, totusi...

Ca de fiecare data, astept critici si idei de imbunatatiri. Data viitoare postez niste briose de au mers de minune scufundate in bunatatea asta dulce. Pup!

P.S. Deja visez la o dulceta de piersici ori caise...

Dulceata de capsuni

Cel mai dulce fruct de sezon produce iar cozi in fata tarabelor din pietele clujene, mai ales daca in loc de 5.99 lei satmarenii afiseaza un generos 5.50 lei per kilogram de placere stacojie. De multa vreme nu am mai golit un castron de dulceata, mai cu seama de capsuni, asa ca, la indemnul pofticios al mamei mele am acceptat cu drag provocarea de a transforma doua kilograme de fructe proaspete in ceva delicios si demult asteptat. In final am decis: ma pricep de minune la dulceata, chiar daca ies din tiparul retetelor lu’ Mama, asa ca, transcriem o reconstituire a faptelor savarsite ieri, pe la vremea amiezii.

Pentru 7 borcane si un bol mare de dulceata am folosit:

2 kg de capsuni
1.5 kg zahar
1 lingurita acid salicilic

1. Am spalat fructele si le-am indepartat coditele. Nu le-am scurs de apa, le-am pus pe rand direct in oala in care au fiert.
2. Am zdrobit cu mana majoritatea capsunilor, asa, ca sa imi aduc aminte cam cum e sa iti murdaresti mainile in bucatarie, apoi am adaugat zaharul si am amestecat tot in oala. Astea au stat asa cam o jumatate de ora buna, sa se imprieteneasca.
3. Am pus oala pe foc mic, amestecand din cand in cand, iar cand dulceata a inceput sa clocoteasca, am continuat toata afacerea asta cam o ora intreaga. Pe parcurs, m-am distrat de minune alegand si indepartand spuma de deasupra.
4. Cu vreo 5 minute inainte sa ma decid sa sting focul, am adaugat si conservantul.
6. Am portionat dulceata de capsuni fierbinte in 7 borcanele, iar restul l-am pastrat pentru o zi de maxima placere, mai cu seama ca pe dupa-masa a sosit si o portie generoasa de gogosi. Va sfatuiesc cu mare drag sa va apucati de o asemenea dulceata. Merita efortul, ca nici nu e unul semnificativ, rezultatul fiind plin de parfumul sfarsitului de mai…

74. Palets des dames – sau fursecuri frantuzesti cu stafide

Hello, again!

Ma tot gandeam cu ce sa revin pe “piata” retetelor, dupa o lunga perioada in care degetelele mele nu au pupat tastatura, ca sa nu mai zic de o lingura de lemn ori tel in bucataria de pe Vlaicu. N-ai ce-i face, atunci cand constati ca ti s-au schimbat prioritatile cu totul, ca statul in pat cu rostogoliri tip clatita de pe o parte pe alta nu au nici un farmec si ca Midsummer Murders e cam tot ce gasesti bun in materie de seriale politiste. Mai renunti si la gatit, si la blog ori facebook si iti revizuiesti plaja de retete incercate cu cateva luni in urma, visezi la altele pe care le-ai incerca, iar cand perfuzia de Gynipral e pe terminate ceri inca un cocktail din aceeasi gama, plin de savoarea tocoliticelor.

Insa acum ca toate astea au trecut cu bine, am intrat din nou plina de mandrie in bucatarie, chiar daca singurele ingrediente pe care le mixez sunt 120 ml apa fiarta si racita la 40 de grade si 4 masuri de lapte praf Nan HA :)). Oricum, merita, atata timp cat rezultatul e pentru cel mai nou si inflacarat critic al meu, calitatea produsului fiind masurabila prin intensitatea colicilor de dupa masa.

Cu toatea astea, mai am o listuta buna de incercari culinare de prin ianuarie pe care o sa le redau in spatiul asta mic al meu, ca doar n-oi lasa grozaviile astea ne-share-uite in spatiul virtual!

Pentru azi, daca tot se vor gati iar prajituri si dulciuri, am ales Palets des dames, fursecurile frantuzesti ce au devenit rapid preferatele mele. Se topesc in gura, evident ca au o multitudine de variante delicioase, combinatiile fiind la indemana oricui. Le putem face cu stafide, nuci, alune, merisoare uscate ori cate si mai cate. O sa gasiti cam doua variante ale acestui deliciu frantuzesc: cea cu stafide pe care am incercat-o eu, si cea cu gem de caise si glazura de zahar, insa asta ar fi mult prea dulce pentru gustul celor de pe Vlaicu, asa ca ramane de incercat pe alta data. E o reteta din nordul Frantei si face referire la o frumoasa sotie de patiser, a carei gura nu tacea decat umpluta cu aceste dulci palets des dames.

O portie o obtineti din:

150 g unt moale
150 g zahar praf
150 g faina
2 oua
100 g stafide
3 linguri de rom bun sau ceai negru

1. Incepem cu stafidele, pe care le inmuiem cam o jumatate de ora in rom ori ceai negru, pana absorb tot lichidul.
2. Continuam cu untul, pe care il frecam bine cu zaharul, sa obtinem o crema consistenta.
3. Adaugam apoi ouale intregi, cate unul o data, incorporandu-l bine. Vine acum faina, dupa care adaugam stafidele cu tot cu romul ramas neabsorbit.
4. Cu o lingurita asezam gramajoare in tava tapetata cu hartie de copt. Sa fie la distanta, caci se vor lasa in discuri destul de intinse. Le coacem cam 12-13 minute la foc potrivit, cat sa devina aurii, insa nu maronii pe margini. Vor fi delicioase langa o ceasca de cafea, potrivite pentru orice musafir, se vor topi in gura si atentie, vor duce rapid la dependenta! Va pup!