duminică, iulie 28, 2013

Tort Stracciatella cu fructe de padure


Suntem in plin sezon al fructelor de padure, iar obsesia lui Cristi pentru murele coapte din ultima perioada a dus la trei incercari, reusite zicem noi, de retete doldora de aceste fructe. Pana acum nu prea am experimentat noi dulciuri cu fructe de padure, insa anul acesta am facut-o din plin. Ca atare, aducem si aici vreo trei dulcegarii de inspiratie italiana, franceza si mai de prin partea locului, adica din vechiul caiet de prajituri al mamei mele.

Primul va fi un tortulet inspirat de inghetata italiana stracciatella, pe care l-am imbogatit cu aroma de sezon a fructelor de padure, zmeura si mure, mai precis. Trecem mai apoi la un jeleu inspirat de reteta Jeleului Montbazillac cu fructe de padure prezentata de Eric Lanlard (aici folosim cam tot ce gasim: mure, zmeura, afine si coacaze rosii), ca mai apoi sa umplem burtica si cu un chec din vechiul nostru caiet de retete, cu aceleasi fructe de sezon – mure, afine si coacaze.

Ma gandesc sa incercam si un nou poll de sezon, sa supunem judecatii voastre cele trei retete, sa vedem cine ce prefera in compania fructelor astora apetisante: crema de vanilie cu ciocolata, vinul licoros din jeleu ori un blat dens si cremos de prajitura. Sa nu mai pierdem vremea si sa vedem ce incercam pentru inceput.

Tortul Stracciatella cu fructe de padure a fost o inchipuire frumoasa ce s-a materializat intr-un tortulet in stil Cristina, adica mult prea putin finisat ori dragut, insa chiar gustos si apreciat de cei de acasa. Nu a durat prea mult sa il punem cap la cap, insa am tot dat peste probleme cu el, ca de exemplu un borcan de gem de zmeura pe sfarsite, zmeura din frigider injumatatita si ea ca prin miracol :), plus un plic de glazura de ciocolata Dr. Oetker ce s-a dovedit a fi mult prea mic pentru suprafata tortului meu. Cu toate neajunsurile astea, rezultatul a fost unul delicios pe care il recomandam la vreme de weekend de vara oricarui pasionat de prajituri cu crema ori fructe dulci-acrisoare.

Blat simplu:
5 oua
5 linguri zahar
1 lingurita esenta de vanilie
5-6 linguri de faina
1 lingurita praf de copt
Sirop de zahar pentru imbibat blatul si 4-5 linguri de gem de zmeura

Crema
1 plic budinca de vanilie
450 ml lapte
200 g unt
5 linguri zahar
3 linguri fulgi de ciocolata (am folosit fulgi de ciocolata pentru decor de la Dr. Oetker)

Decor
1 plic glazura de ciocolata Dr. Oetker
Zmeura si mure, plus o pudra usoara de zahar


1. Pregatim un blat simplu, intr-o forma rotuda de tort: frecam galbenusurile cu zahar si vanilie pana obtinem o spuma consistenta, apoi adaugam albusurile batute spuma si ele cu un praf de sare. In final adaugam in ploaie faina si praful de copt. Coacem baltul la 180 de grade Celsius cam 30 de munte, maxim 35.
2. Pana cand blatul se coace, facem o budinca de vanilie cu lapte si zahar. Cand se raceste, o adaugam peste untul moale frecat bine si omogenizam crema, apoi o dam la frigider. Fulgii de ciocolata ii adaugam abia inainte de a monta tortuletul.
3. Cand blatul s-a racit, il scoatem frumos din forma, apoi il taiem in doua felii. Ambele straturi le stropim serios cu sirop de zahar.
4. La montat e simplu: primul disc, baza, il ungem serios cu gem de zmeura. Daca in schimb ne hotaram se trecem la un tort de piersici, eu zic sa folosim un asfel de gem ori dulceata, iar la decor felii de nectarine ori piersici decojite si caise. Imi lasa deja gura apa. Sa revenim, insa. Peste gemul de sezon intindem cam 2/3 din crema stracciatella, apoi venim cu cealalta jumatate a blatului. Pe acesta il ungem doar deasupra cu restul de crema.
5. Pentru decor am  folosit, usor neinspirata, doar un pliculet de glazura de ciocolata. Ideea mea era sa vad cum ciocolata se scurge lenes pe marginile tortului insa ne-am blocat la centru :). Mai punem o multime de fructe asortate in mijlocul tortului, zmeura si mure, apoi dam tortul la frigider cateva ore, pana cand pofta depaseste orice vointa de a mai astepta si dam iama intr-un minunat deliciu de vara. Bebe s-a trezit, asa ca revenim cu restul fructelor promise…

miercuri, iulie 17, 2013

75. Compot norvegian de rubarba


Era cazul sa vedem ce se mai savureaza prin Europa noastra, asa ca am hotarat sa pun pe masa ceva comun Norvegiei si copilariei mele: rubarba. Cand eram mica, Buni avea in fata geamului o tufa bogata din planta asta si duminica, in sezonul ei, abia asteptam o tava de prajitura acrisoara cu revent. Se zice ca la vremea asta, in colturile racoroase ale caselor norvegiene creste de minune rubarbara, deserturile norvegiene variind considerabil, de la compoturi si prajituri, pana la jeleuri elaborate. Acum o gasiti la noi prin piete, ce-i drept mai rar, romanii nefiind mari consumatori, si prin Kauflanduri. Nu stiu daca e chiar corecta informatia mea, dar am auzit ca in Cluj ar fi adusa din Campia Turzii, deci va recomand cu mare drag sa incercati o bunatate acrisoara de vara, mai cu seama ca am folosi un produs local.

Am primit 3 tulpini de rubarba de la tata o data cu o jumatate generoasa de tava de chec, asa ca m-am gandit sa studiez un pic listuta pregatita pentru blog. Asa am ajuns la compotul cu mare traditie in Norvegia. E usor diferit de cel pe care il faceam noi. Checul cu rubarba e si el la mare cautare in tarile nordice, e unul simplu cu unt la baza, asemanator cu cel facut de tata. Ma gandesc sa mai incerc pe viitor jeleul, nu de alta dar retetele pe care le-am gasit pareau delicioase.

Compot am pregatit cam 6 portii din:

3 tulpini revent
4 cani apa
¾ cana zahar plus vreo 2 linguri (gustati cel mai bine inainte)
2 linguri amidon

1. Spalam bine rubarba, ii taiem capetele, apoi o taiem bucatele de vreo 2 cm.
2. Punem 3 cani de apa la fiert cu zaharul, sa facem un sirop. Cand clocoteste, adaugam reventul. Nu trebuie sa fiarba mai mult de 3-4 minute.
3. Dizolvam amidonul intr-o cana de apa rece, apoi il adaugam in compot. Amestecand, mai lasam sa fiarba vreo 2-3 minute, apoi lasam compotul sa se raceasca. E un desert racoritor, mai ales datorita reventului foarte acrisor. O lingura de frisca il face si mai cremos. Noua ne-a placut grozav de mult aroma asta, mai ales la gandul racoroasei Norvegii… revenim…

miercuri, iulie 10, 2013

Bloody Mary


Am ajuns la 39 de urmaritori! Clar trebuie sa ne cinstim si noi, ori cum am putea face asta daca nu cu o bauturica pe masura sezonului. Vin rosiile de Oltenia asa ca se cere clar un Bloody Mary savuros cu bulion de casa! 

Bautura asta a anilor '20-'30 mai e numita si cea mai complexa bautura, nu ca e greu sa combini in general o parte vodka si o parte suc de rosii, cat pentru amprenta ce si-o lasa in general fiecare barman asupra paharului sangeriu. Nu doar sosurile difera de la unul la altul cat si restul "imbunatatirilor", de la stickuri de telina Apio la masline si lamaie, piper ori sare cu aroma de telina. Originile sunt clar dubioase, insa orice varianta are in continut o chestiune legata de New York, fie ca vorbim de metropola, fie ca legatura e doar un bar notoriu din Paris. Mary asta l-a avut pe "vino-n coa", oricine ar fi contribuit la aparitia ei in listele noastre de cocktail-uri si am pregatit-o asa cum ne-a placut noua, punand deci amprenta strazii Vlaicu pe amestecul delicios. 

Pentru un pahar am pus in shaker: 

50 ml vodka
150 ml bulion
un praf de piper
cativa stropi de sos Worchester
zeama de la 1/4 limeta

Dupa ce am scuturat bine de tot, am turnat bunatatea intr-un pahar inalt garnisit cu o felie de limeta, gheata si musai o tulpina verde de telina crestata pe lungime, sa lase bine din aroma. Singurul lucru la care eu personal as renunta e piperul, insa degustatorul sef i-a dat votul. Hai pofta si noroc!



marți, iulie 09, 2013

Salata de fructe verzi cu sos de lime


Sa nu credeti ca am uitat cumva de retetele europene! Saptamana trecuta chiar am incercat una norvegiana, cu ceva delicios si acrisor ce mi-a amintit de copilarie si tufa mare din fata geamului bunicii: rubarba. Insa minutele sunt pretioase la noi, asa ca descarcatul de fotografii ramane pe mai in colo, si deci vorbim azi de o alta descoperire, insa mai dulce decat rubarba, si anume sosul de lime. Cu mare rusine declar ca am incercat salata asta anul trecut in vara, dar pierzand momentul si pepenii de pe piata pana sa ma dezmeticesc, am ales sa mai pastrez fotografia pentru zile cu lipsa de inspiratie culinara. Cum iar incep sa se umple tarabele de pepeni, mi-am amintit si eu de reteta asta inspirata dintr-o emisiune culinara unde invitat era simpaticul Antonio Carluccio.

Au mancat trei pofticiosi din:

1 pepene cu miez verde
3 kiwi
2 banane mici
4 lime
1 cana zahar
100 ml apa

1. Pentru salata, nu trebuie decat sa curatam si sa taiem cubulete pepenele, kiwi si bananele, apoi sa trecem la sos.
2. Asta e un sos grozav de aromat! E minunat pentru inghetate, budinci, salate de fructe ori de inmuiat putin briosele. Chiar si un tort ar putea fi insiropat intr-un asemenea sos mai diluat. Si e si simplu de facut. Ce ramane se pastreaza lejer zile bune intr-un borcanel bine inchis la frigider. Cum facem? Simplu: taiem fasiute foarte subtiri coaja de la 2 limete bine spalate, apoi stoarcem zeama de la toate 4. Adaugam zaharul si foarte putina apa, apoi punem totul pe foc. Fierbem siropul pana cand scade si capata o consistenta multumitoare. Coaja o punem undeva la mijlocul timpului de fierbere pana cand devine usor sticloasa. Salata o stropim din belsug cu sos racit apoi ne racorim (daca putem) cu castronul in brate la umbra balconului de la etajul 5…

luni, iulie 08, 2013

Briose cu visine si cirese


BB doarme asa ca am trecut urgent la treaba, adica la postat o reteta incercata si promisa data trecuta in compania ultimelor productii de dulceata. Am umplut iar raftul congelatorului destinat cireselor, visinelor si altor bunatati stacojii, asa ca din ce a ramas ne-am simtit mai mult decat obligati sa incercam si o prajiturica. Si ca sa fim toti multumiti, ne-am gandit sa fie mai multe prajiturici, asa ca am dat jos de pe dulap tava pentru briose de data asta. Ca mai tot timpul, ne-au iesit doua serii, adica 24 de bucatele dulci pe care le-am stropit din belsug cu bunatate de dulceata de cirese, asta daca tot era proaspata si calduta. Nu ne-a luat mult timp sa incropim aluatul si de data asta am incercat urmatoarea combinatie de ingrediente:

200 g unt moale
2 cani zahar
2 pliculete de zahar vanilat
125 ml iaurt cu cirese (1 cutie)
280 ml iaurt activia (2 cutii)
3 oua
1 pliculet praf de copt + ½ lingurita
Coaja de la o lamaie
2 ½ cani faina
1 cana pesmet
1 cana cierese si 1 cana visine fara samburi

1. Ca la orice briose, pentru inceput am frecat bine untul moale cu zaharul si vanilia, apoi am adaugat coaja de lamaie.
2. Pe rand, am inglobat cate un ou. Trei de toate.
3. Separat, am amestecat faina, pesmetul si praful de copt.
4. Am alternat apoi iaurtul si amestecul uscat, ultima tura fiind una de ingrediente uscate.
5. La final au venit fructele usor stoarse de zeama.
6. Am portionat frumos compozitia in tava de briose in hartiute speciale si am copt cate o transa la 190 de grade Celsius cam 35 de minute. Rezultatul a fost tare pe placul nostru, s-a asortat perfect cu ultima noastra dulceata, plus cu ceasca de cafea din dimineata urmatoare. Acum ne pregatim sa vedem ce bautura mai mixam, ca iar ne da un nou venit tarcoale :)!