Pateuri “Speciale”

Iar ceva cald la cuptor, dupa un periplu friguros prin piata in cautare de dovlecei ornamentali. De data asta, ceva mai rapid si mai usor de pregatit, adica o tava de pateuri delicioase cu sunca, mere si cascaval. Un buchet de busuioc verde si crud din piata e vinovat pentru tot ce s-a intamplat, ca inspiratie doar, nu musai ca si ingredient. Ma declar vinovata la randul meu de folosirea sosului pesto la borcan, insa imi trece rapid rusinea cand stau cu farfuria aburinda de pateuri speciale pe masa. Cam asa ceva facea verisoara Bogdana N. in studentie, pe vremea cand Rummy era in grupul nostru competitia de seara. Te sarutam deci, Bogdana! 

Am facut o tava mare de cuptor din urmatoarele:

2 foi aluat congelat
2-3 linguri sos pesto
300 g sunca Praga
2-3 mere verzi
300 g cascaval dat pe razatoare
Piper, oregano, sare grunjoasa si rozmarin
1 ou

1. Dupa ce am decongelat foile, prima o asezam in tava tapetata cu hartie de copt si incingem cuptorul la 200 de grade Celsius. O intepam cu furculita ici-colo.
2. Prima foaie o ungem serios cu sosul pesto, dupa care asezam feliile de sunca.
3. Spalam merele, le “evisceram”, taiem in doua, si mai apoi felii. Astea vin puse peste sunca.
4. Se cere apoi un strat generos de cascaval ras, plus un praf de piper si unul de oregano.
5. Invelim viitoarele pateuri cu al doilea strat de aluat congelat, intepat si el. Ca sa fie mai simpatic si mai rumen, il ungem frumos cu un ou batut, apoi il presaram cu sare grunjoasa si putin rozmarin. Vine copt cam 30-40 de minute. Sa nu mai zic ce partener bun o sa fie felul asta langa o cana de vin fiert pe seara… Nu si pentru tine, Bogdana!... Sarcina si nastere usoare! Te pupam!

Briose “Mozaic”

Azi schimbam registrul si dam peste cap lumea brioselor. Punem pe masa briose sarate, savuroase, pline de culoare si parca potrivite in sezonul frunzelor scuturate. Am incercat o portie de briose de inspiratie Anna Olson, cu ceva modificari mai pe gustul meu, atat la cantitati cat si in spectrul ingredientelor. Au iesit un soi de “cornbread” numai bun cand vreti sa impresionati musafirii cu un aperitiv nou. Evident, nu incercati sa le scoateti din hartiute cat sunt calde, ca nu vor iesi, iar nervii, tensiunea si prima impresie de esec or sa ajunga la cote maxime. Sau cel putin, asa am patit eu. Reci sunt delicioase, se desprind usor din hainuta de briose, insa foarte bine puteti incerca sa le coaceti fara, direct in tava de briose, unsa cu ulei. Noua ne-au placut ca si gustare, asa ca, iata si reteta:

1 legatura ceapa verde (aici e clar ca fiecare pune dupa ochi)
1 conserva mica porumb
1 ardei gras rosu
1 cana faina de malai
1 ¼ cana faina alba
1 lingura rasa praf de copt
2-3 lingurite sare (si aici, dupa gustul fiecaruia, faceti o proba)
1 cana lapte batut
2 oua
5 linguri ulei

1. Spalam si taiem marunt ceapa verde si ardeiul, apoi scurgem conserva de porumb.
2. Amestecam ingredientele uscate.
3. Batem ouale cu laptele batut, apoi turnam incet si uleiul.
4. Treptat, adaugam amestecul de ingrediente uscate.
5. La urma vin  ceapa, ardeiul si porumbul.
6. Portionam frumos aluatul in tava de briose si coacem gustarile cam 30-35 de minute la foc potrivit. O sa avem briose aurii pe masa si un aperitiv nou in caietul de retete…

Salata de spanac cu oua

Ma gandesc ca daca a aparut iar spanacul de toamna la tarabe si mai toata lumea face o tura de spanac cu ochiuri, merita sa incercam si o alta varianta mai fresh, ca sa zic asa. In mare graba si presata de importanta diversificarii lui BB, in pregatirea lui pentru viitoare experimente culinare ale lu' mama-sa, am facut o salata -  cica ne mai hranim si noi, astia mari, din cand in cand. Ca atare, am pus pe un platou, urmatoarea combinatie pentru doi, reusita ca prin minune, pe care o recomandam ca inspiratie de toamna:

1 pachet spanac tanar

1 ardei gras galben

1/2 ardei iute (rosu era mai dragut, noi am avut doar verde)

un pumn de masline negre in ulei, daca se poate aduse din concediul socrilor :)

4 oua fierte moi

3 felii generoase de branza emmentaler

1 cutie perlute de branza in smantana de la Covalact

sare si piper

3 lingurite sos Worcester

ulei de masline de la greci

Asezam pe un platou spanacul spalat si scurs, apoi il presaram cu ardeii taiati fidelute, maslinele, patratele de cascaval si in final ravasim deasupra ouale fierte moi. Sarea si piperul sunt dupa gustul fiecaruia. Ii tragem salatei si un sos de branza proaspata in smantana si putina aroma de afumat cu sos Worcester. Stropii de ulei aurii vin la urma in farfurii. Hmmm... Buuun! Un spanac cu ochiuri mai altfel...

Chec cu ness si afine

A venit intr-un final si toamna cu timpul ei racoros, asa ca numai bine putem incinge iar cuptorul pentru cate o prajitura buna. Ce-i drept o fi cam tarziu pentru afinele proaspete, reteta mea fiind incercata cu cateva saptamani mai devreme, insa stocul congelat asteapta cu nerabdare sa fie de folos. De data asta am facut un chec inspirat si adaptat dintre cele ale Sandei Marin, iar cum azi tocmai am pregatit un exemplar al cartii sale pentru un cadou deosebit, m-am gandit ca reteta asta ar face cinste momentului, si deci m-am pus si eu pe treaba, sa mai imbogatim bloguletul asta cam neglijat. Checul a fost minunat, a fost chiar cu repetitie, deci eu zic ca merita incercat, fiind minunat langa o ceasca de cafea ori lapte cald, acum ca trebuie sa ne mai si incalzim dupa o plimbare racoroasa de seara.

Am facut o tava tipica de chec din urmatoarele:

2 oua
300 g faina alba
250 g zahar alb
150 ml ulei
150 ml lapte
1 plic praf de copt
2 pliculete zahar vanilat
2-3 linguri bune de ness
1 cana afine

1. Mersul retetei e chiar simplu: frecam bine ouale cu zaharul si vanilia, dupa care adaugam laptele si uleiul. Faina amestecata cu praful de copt vine la urma.
2. Impartim aluatul in doua, iar intr-una din jumatati amestecam nessul dizolvat in 2 linguri de lapte.
3. Pudram afinele cu o lingurita de faina.
4. Punem in tava tapetata cu hartie de copt prima jumatate din aluat, cea alba daca vreti. Presaram afinele, apoi asezam frumos cealalta jumatate din compozitia de chec. Coacem prajitura la 180-190 grade Celsius cam 45 de minute, ca e mai groasa, dupa care pregatim si cana de cafea cu cardamom si scortisoara…

77. Tarta croata cu smochine proaspete

Una dintre destinatiile de vacanta in care muntele face pereche buna cu o mare limpede si rece, am descoperit-o a fi in Croatia. Ce am ales noi vara trecuta dintr-o plaja extrem de larga de variante a fost Riviera Makarska si bine am facut, zicem noi. Desi o alegere de moment sub presiunea concediului lasat pe ultima suta de metri, statiunea Makarska ni s-a prezentat pe booking.com drept o locatie potrivita cu tot ce am fi avut nevoie. Gasind un apartament respectabil cu priveliste pe masura, am hotarat intr-un final ca drumul cu masina trebuie sa merite efortul asa ca am pornit intr-o directie in care sincer nu prea aveam incredere. Cu toate astea pot spune ca a fost una din cele mai interesante vacante de pana acum, cu toate ca pentru mine caldura mult prea obositoare de august si apa cam rece ar fi putut pune un mare semn de intrebare vis-à-vis de relaxare si buna dispozitie.

Ce am gasit pe la croati? Diferente enorme de la o zona la alta. Scurta trecere prin capitala ne-a aratat un Zagreb cu terenuri enorme nefolosite si spatii verzi neintretinute, plus o multime de constructii ramase nefinalizate, probabil din perioada boom-ului imobiliar ce a trecut si pe la noi. In schimb, imediat ce am ajuns in zona litoralului, parca tara s-a schimbat intr-o cu totul alta. Statiunile mustesc de straini de toate felurile, asta datorita atat frumusetii salbatice a plajelor stancoase cat si conditiilor din sfera turismului. Cred sincer ca nu poti compara plajele croate cu altele din lume. Apa limpede dar rece, umbra pinilor peste stancile si pietrisul curat, terase de bun simt pline de tineret si familii in acelasi timp, la care adaugam o ospitalitate considerabila a gazdelor. Am vazut si celebra plaja din Brela din care croatii au stiut sa faca un punct de maxima atractie turistica, ce sicera sa fiu, la noi ar fi trecut cu siguranta neobservat. Naturaletea te inconjoara din toate partile si asta face dintr-un golfulet o oaza de relaxare si placere de vara.

Despre ceea ce mi-a placut cel mai mult in drumetiile ce le-am facut, ramane sa povestim cand ajungem la Dubrovnik, un loc special ce imi va ramane ca o fierbinte amintire de concediu. In schimb, va spun ca ceea ce nu a reusit sa ma convinga pe mine a fost o masa cu fructe de mare pe care doar Cristi a reusit sa o aprecieze, la fel si un risotto cu sepie. Apreciez acum pestele de apa sarata, iubesc rodiile si m-am imprietenit cu smochinele proaspete, asta dupa ce am descoperit fructele in cauza in mai toate curtile ori parculetele din statiune. Dar sa nu mai plictisim lumea, una peste alta va recomand cu drag statiunile croate ca o minunata alternativa pentru o vara la mare mai deosebita, trecand peste cliseul verilor in Grecia. Despre Croatia, vom mai vorbi…

Riviera Makarska

Statiunea Makarska

Buna dimineata!...

Ceva bun pentru mine...

Ceva bun pentru altii...

Piata centrala

Smochine si rodii prin gradini...

Brela...

...si simbolul statiunii

Pentru curajosi

Papuci de vacanta :)

Cum smochinele se vindeau prin toata statiunea la punguta ori la kil de cate o batranica bronzata si simpatica, am decis ca o tarta specifica locului ar face mare cinste concediului nostru. Iata, deci, cam ce am folosit pentru o portie mare:

300 g unt rece
1/3 cana zahar
1 ou
2 ½ cani faina
200 ml smantana dulce pentru gatit
600 g smochine proaspete
2-3 linguri miere (de lavanda am folosit eu, din drumul spre Dubrovnik)

1. Trebuie musai untul sa fie de la frigider. La noi a ajuns sa fie folosit la temperatura camerei si de aici a mers cam greu toata treaba. Framantam un aluat din unt, zahar, faina, un nou si 1 lingura din smantana, dupa care il dam la rece minim o ora. Al nostru a stat cam o jumatate de ora si sincer m-am descurcat destul de greu la asezarea lui in tava.
2. Dupa ce a stat la frigider, intindem aluatul si il asezam in tava, il intepam cu furculita, il acoperim cu hartie de copt si boabe de fasole uscata sa nu creasca denivelat apoi il coacem in orb cam 20 de minute la 180 de grade.
3. Spalam si taiem in sferturi smochinele. Incalzim apoi smantana dulce sau frisca impreuna cu mierea, cat sa se dizolve aceasta din urma, apoi o turnam peste smochine si amestecam totul.
4. Scoatem tarta din cuptor si o acoperim cu umplutura de smochine si smantana, apoi o dam in continuare la cuptor, cam 45 de minute ori pana cand umplutura devine sticloasa si zeama sfaraie lipicios pe margini. Am apreciat tarta foarte mult rece, ori putin reincalzita a doua zi, la micul dejun, langa o ceasca de cafea, insa fierbinte a fost mai putin placuta. Cu toate astea o recomand, mai ales ca am promis o noua portie la urmatoarea transa de smochine proaspete ce vor veni pe rafturile din Kaufland (eu le-am gasit in august la vreo 18 lei/kg). Pana atunci, ma amagesc cu amintirea unui concediu fierbinte si planuri pentru un altul…

Prajitura cu nectarine

In mod normal am observat ca am o tendinta spre a complica lucrurile. Asa se intampla mai mereu si cu titlurile mele, insa de data asta m-am gandit ca “simplu” ar trebui sa starneasca oricum un minim de interes. Nu de alta, dar esenta e un fel delicios de prajitura, cu toate ca ma laud aici singura. Am una din cele mai reusite combinatii ale mele de prajituri rapide pe care musai am zis ca trebuie sa o fac cunoscuta. E total opusul pandispanelor mele; e o prajitura densa, deloc seaca si plina de aroma. Am facut-o deja de mai multe ori si pot spune ca nu a dezamagit nici un grup de fete prin fata caruia a trecut. Am incercat-o numai cu nectarine (oi fi dezvoltat eu o noua obsesie…) insa sunt convinsa ca sezonul prunelor ii va aduce un plus de gust si mai ales culoare. Pe maine sper sa aduc ceva si mai interesant insa, o tarta croata cu traditie si smochine proaspete, asta ca sa imi mai amintesc si eu de un concediu si o tematica ce mi-am impus-o acu vreo doi-trei ani.

Pana una-alta, pregatim o minunata prajitura cu nectarine din urmatoarele:

200 g unt
2 cani zahar alb
4 oua
2 lingurite esenta de vanilie
1 lingurita praf de coaja de portocale sau seminte de coriandru proaspat macinate
1 pliculet praf de copt
150 ml lapte
1 iaurt mic (140 g)
3 ½ cani faina
3-4 necatrine feliate
Inca 2 linguri de zahar
1 lingurita five spice (ori scortisoara daca vreti)

1. Frecam bine de tot untul cu zaharul, vanilia si praful de coaja de portocale, dupa care inglobam pe rand cate un ou intreg.
2. Faina o amestecam cu praful de copt si o impartim in trei transe, prima adaugand-o peste compozitia de unt si oua.
3. Adaugam laptele, apoi iar faina, iaurtul si iar ultima portie de faina alba.
4. Nectarinele feliate le “masam” frumos cu 2 linguri de zahar si 1 lingurita de five spice.
5. Aranjam frumos aluatul in tava, apoi asezam nectarinele condimentate in ce model ne vine nou, in speranta ca vor atrage amatorii de prajituri cu fructe. Coacem apoi prajitura cam 45 de minute la 180-190 de grade Celsius. Mai invitam niste prietene bune la o poveste, punem tara la cale apoi ne intrebam unde a disparut prajitura cu nectarine stropita cu putin sirop de artar…